Informaţii generale
Glutamatdecarboxilaza este o enzimă ce catalizează decarboxilarea glutamatului în acid gama-amino butiric (GABA) şi dioxid de carbon (CO2). GAD există în două izoforme codificate de gene diferite: GAD 1 şi GAD 2..
Iniţial s-a constatat că serul unor pacienţi tineri, recent diagnosticaţi cu diabet zaharat, a precipitat o proteină cu greutatea moleculară de 64 kDa din celulele insulelor Langerhans umane. Apoi proteina a fost identificată ca fiind glutamatdecarboxilaza, cu cele două forme6. Aceste izoforme sunt GAD 67 şi GAD 65, cu greutatea moleculară de 67, respectiv 65 kilodaltoni. GAD 1 şi GAD 2 sunt exprimate în creier unde GABA are rol de neurotransmiţător; GAD 2 este exprimată şi în pancreas.
GAD 65 şi GAD 67 constituie ţinte antigenice pentru autoanticorpii persoanelor care vor dezvolta diabet zaharat de tip 1 sau LADA (Latent Autoimmune Diabetes in Adults). Procesele autoimune în diabetul de tip 1 sunt îndreptate în mod specific asupra celulelor beta producătoare de insulină pe care le distrug progresiv. Rezultatul este deficitul absolut de insulină. Anticorpii pot fi detectaţi înaintea apariţiei intoleranţei la glucoză, când testele metabolice prezintă încă valori normale. Studiile au arătat că indivizii GAD 65 pozitivi au un răspuns insulinic scăzut la testul oral de toleranţă la glucoză şi prezintă alele HLA asociate cu dezvoltarea diabetului, comparativ cu indivizii GAD negativi7.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor GAD
- evaluarea susceptibilităţii de a dezvolta un diabet zaharat tip1 (marker predictiv);
- diferenţierea diabetului de tip 1 şi de tip 2.1;4;5.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) – minim 7 ore4.
Specimen recoltat – sânge venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator4.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C4.
Volum probă – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat4.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi4.
Metodă – imunoenzimatică (EIA)4.
Valori de referinţă – <10 IE/mL4.
Interpretarea rezultatelor
