Informaţii generale
Histamina, o amină biogenă vasoactivă, constituie probabil cel mai cunoscut mediator stocat în granulele mastocitelor şi bazofilelor cu rol central în răspunsul alergic. La om mastocitele conţin aproximativ 2-5 pg histamină/celulă, în timp ce bazofilele prezintă o cantitate mai redusă (1 pg/celulă).
Mediatorii mastocitari, inclusiv histamina, predomină în răspunsul alergic precoce; bazofilele reprezintă sursa majoră de histamină în răspunsul alergic de fază tardivă2.
Histamina este sintetizată în aparatul Golgi prin decarboxilarea aminoacidului histidină în prezenţa enzimei histidin-decarboxilaza. Histamina are o sarcină electrică pozitivă şi se asociază cu grupările carboxil ale proteoglicanilor din granulele mastocitelor. După exocitoză, histamina disociază de proteoglicani la un pH neutru. O dată eliberată în spaţiul extracelular, histamina este metabolizată rapid (timp de înjumătăţire ~ 15-20 minute) prin metilare şi oxidare. Metilarea, catalizată de enzima histamin-metil-transferază, constituie principala cale de metabolizare la nivelul căilor respiratorii. Produsul iniţial, N-metilhistamina, poate fi excretat prin rinichi sau poate fi deaminat sub acţiunea monoaminoxidazei rezultând acidul 1,4 metil-imidazolacetic (MIIA). Histamina mai poate fi oxidată si de către diamin-oxidaza (histaminaza) cu generarea acidului imidazolacetic (IAA).
Datorită metabolismului rapid este dificil să se determine histamina în plasmă; în schimb măsurarea histaminei şi a metaboliţilor săi în urina din 24 ore constituie o alternativă eficientă pentru testare ca urmare a faptului că valorile acestora se menţin mult mai mult timp crescute1.
MIIA este principalul metabolit al histaminei (50% din histamină este degradată în acest compus); din acest motiv reprezintă un marker cantitativ pentru eliberarea endogenă de histamină7. Astfel, MIIA poate fi util în confirmarea diagnosticului de anafilaxie6. De asemenea s-a constatat că nivelurile urinare de acid metil-imidazol acetic se corelează strâns cu severitatea mastocitozei sistemice ş pot constitui un intrument util atât pentru confirmarea diagnosticului cât şi pentru aprecierea evoluţiei şi a prognosticului3.
Unele forme rare de tumori carcinoide gastrice se manifestă clinic printr-un tablou atipic mediat prin histamina eliberată de către celulele tumorale; la aceşti pacienţi determinarea de acid metilimidazol acetic poate fi utilă, împreună cu cea de gastrină şi acid 5-hidroxi indolacetic5.
Recomandări pentru determinarea acidului 1,4 – metilimidazolacetic – evaluarea pacienţilor cu suspiciune de anafilaxie sau de mastocitoză sistemică3;6.
Pregătire pacient – se va evita, cu 2 zile înaintea recoltării, consumul de alimente cu un conţinut ridicat în histamină1.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore4.
Cantitate recoltată – 10 mL4.
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; utilizarea de substanţe conservante (produc interferenţe)4.
Prelucrare necesară după recoltare – în eşantionul recoltat se vor adăuga câteva picături de acid acetic glacial4.
Stabilitate probă – 1 lună la -20°C4.
Metodă – cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă (LC/MS)1.
Valori de referinţă – <3.8 mg/24 h4.
Bibliografie
