Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea acidului vanilmandelic
Acidul 3-metoxi-4-hidroximandelic, cunoscut sub numele de acid vanilmandelic, constituie principalul metabolit al al epinefrinei şi norepinefrinei. Este produs aproape în exclusivitate prin îndepărtarea şi degradarea de către ficat a catecolaminelor şi metaboliţilor acestora din circulaţia sangvină, enzima hepatică responsabilă fiind alcool-dehidrogenaza. Cea mai mare cantitate de acid vanilmandelic provine din produşii MHPG (3-metoxi-4-hidroxifenilglicol) şi DHPG (3,4-dihidroxifenilglicol) circulanţi, care rezultă în principal din metabolismul neuronal al norepinefrinei, ceea ce explică de ce acidul vanilmandelic este un marker relativ insensibil pentru feocromocitom, în comparaţie cu metanefrina şi normetanefrina. La pacienţii cu feocromocitom peste 94% din cantitatea plasmatică de normetanefrină şi metanefrină derivă din metabolizarea catecolaminelor în interiorul celulelor tumorale sub acţiunea enzimei COMT (catecol-O-metiltransferaza) şi doar o cantitate mică din acţiunea enzimei COMT extra-adrenaliene asupra catecolaminelor eliberate în circulaţie de către tumoră3.
Deşi larg folosit în trecut în screening-ul feocromocitomului, o dată cu introducerea testului pentru metanefrinele libere plasmatice, acidul vanilmandelic urinar nu mai constituie decât un element adjuvant în evaluarea pacienţilor suspectaţi de această afecţiune (vezi anexa 10.1), având relevanţă mai mare dacă recoltarea probei se efectuează în cursul unui puseu hipertensiv1;3;6.
Pe de altă parte testul are utilitate atât în diagnosticul cât şi în monitorizarea copiilor cu neuroblastom6;7.
Pregătire pacient – se va evita consumul de cafea, ceai, ciocolată, fructe (în special banane) şi substanţe care conţin vanilie cu 72 ore înaintea recoltării. De asemenea pe perioada recoltării se vor evita fumatul, stresul fizic şi psihic.
Este de preferat să se întrerupă medicaţia care poate produce interferenţe cu 1 săptămână înaintea recoltării5;6.
Specimen recoltat – urina din 24 ore: la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această urină; apoi colectează într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua următoare, inclusiv; omogenizează (prin agitare) urina recoltată; măsoară întreaga cantitate; reţine aprox. 10 mL, în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină. Proba se ţine la 2-8ºC în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv5.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină, pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 de ore5.
Cantitate recoltată – 10 mL5.
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat la 2-8°C; utilizarea de substanţe conservante (produc interferenţe)5.
Prelucrare necesară după recoltare – este de preferat să se lucreze imediat; dacă acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C sau la -20°C, dupa ce în prealabil se adaugă acid clorhidric concentrat până se ajunge la un pH 1-35;6.
Stabilitate probă – 5 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C5.
Metodă – cromatografică-spectrofotometrică5.
Valori de referinţă
Limite şi interferenţe
Un procent de 20-32% din pacienţii cu neuroblastom nu prezintă excreţie urinară crescută de acid vanilmandelic. Aceştia prezintă alte anomalii de laborator, cum ar fi: valori crescute de metanefrine, acid homovanilic sau dopamina5. Astfel pentru diagnosticul neuroblastomului se recomandă determinarea simultană de acid vanilmandelic şi acid homovanilic. S-a constatat că dacă aceste teste s-ar efectua în scop de screening la copiii de vârste mai mici, numărul de copii diagnosticaţi cu această tumoră ar fi mai mare – până la 80% (menţiune: neuroblastomul este a treia tumoră a copilăriei, după leucemie şi gliom). La copiii mici determinarea urinară a respectivilor metaboliţi se poate face pe spoturi urinare şi se raportează la valorile creatininei urinare, deoarece urina din 24 ore este mai dificil de recoltat5.
• Medicamente
Creşteri: acid aminosalicilic, alfa-metildopa, bronhodilatatoare, clorpromazina, dezobstruante nazale, disulfiram, guanetidina, insulina, levodopa, litiu, nifedipina, nitroglicerina, prazosin, preparate pentru tuse, proclorperazin, rezerpina2.
Scăderi: clonidina, disulfiram, fenotiazine, guanetidina, imipramina, inhibitori de MAO, levodopa, morfina, rezerpina2.
Bibliografie
