Informaţii generale
AFP este o glicoproteină omoloagă albuminei, sintetizată în cursul perioadei fetale în tractul gastrointestinal, ficat şi sacul vitelin. In funcţie de vârsta gestaţională, AFP ajunge pe cale transplacentară în circulaţia maternă, atingând un maxim de concentraţie în săptămânile 32-36.
După naştere, nivelul seric de AFP scade progresiv, dar cu fluctuaţii mari, astfel că valori similare cu ale adultului normal sunt atinse abia după aproximativ 10 luni.
La adult se întâlnesc concentraţii crescute de AFP- tranzitorii sau persistente – în afecţiuni hepatice benigne şi în procese de regenerare hepatică; niveluri foarte crescute se asociază cu dezvoltarea carcinomului primitiv hepatic şi cu tumori germinative de origine testiculară, ovariană sau extragonadală2.
Recomandări pentru determinarea AFP
Ca marker tumoral:
Indicaţii absolute:
La pacienţii cu tumori germinative AFP trebuie determinat împreună cu HCG total. In cancerul testicular aceşti markeri trebuie evaluaţi înainte de orhiectomie şi apoi măsuraţi seriat după intervenţia chirurgicală. Rata de reducere a nivelului seric trebuie comparată cu rata normală de dispariţie a AFP (timp de înjumătăţire < 7 zile) şi HCG total (timp de înjumătăţire < 3 zile). Programul de monitorizare include determinări lunare de AFP, HCG total şi LDH în decursul primului an şi la 2 luni în următorii 2 ani.
Orice pacient cu examen histopatologic sugestiv pentru seminom pur, dar care prezintă AFP crescut trebuie considerat ca având tumoră testiculară non-seminomatoasă şi tratat corespunzător. In plus AFP reprezintă un factor de prognostic independent pentru tumorile testiculare non-seminomatoase3.
Indicaţii relative
Dacă scopul determinării AFP este screening-ul prenatal pentru depistarea afecţiunilor de tip anencefalie, spină bifidă, boala Langdon Down, trisomie 21, trisomie 18 etc., gravida va menţiona exact vârsta sarcinii stabilită echografic sau data ultimei menstruaţii. Serul matern poate fi recoltat între săptămânile 14-19 de sarcină, momentul ideal pentru recoltare fiind săptămânile 16-18 de sarcină. Dacă se obţine o valoare crescută pentru AFP, determinarea se va repeta după 1 săptămână1;2.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei
NOTA: specimenul care prezintă turbiditate sau particule în suspensie trebuie clarificat prin centrifugare1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp îndelungat la -20°C sau la -70°C1.
Metode
Valori de referinţă1
Pentru AFP ca marker tumoral valorile variază în funcţie de metoda de lucru:
La gravide rezultatele se interpretează în funcţie de vârsta gestaţională.
Factor de conversie: UI/mL x 1.21 = ng/mL; ng/mL x 0.83 =UI/mL.
Limita de detecţie – 0.2 UI/mL (0.24 ng/mL)1.
Limite şi interferenţe
Nivelurile de AFP sunt rareori crescute în tumorile testiculare aflate în stadiul I de boală.
Deşi cu o incidenţă scăzută, creşteri ale AFP mai pot fi înregistrate şi în alte tumori: gastrointestinale, pancreatice, pulmonare.
Printre afecţiunile benigne în care pot apărea niveluri crescute de AFP se numără: hepatita, ciroza, obstrucţia de căi biliare, sindromul ataxie-telangiectazie, tirozinemia ereditară.
După amniocenteză valoarea obţinută pentru AFP nu corespunde nivelului real2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
Bibliografie
