Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-VGCC
Sindromul miastenic Lambert-Eaton are la bază o tulburare de transmitere a impulsului nervos la nivelul joncţiunii neuromusculare şi se caracterizează clinic prin slăbiciune musculară. Cunoaşterea particularităţilor clinice şi de laborator ale acestei afecţiuni permite diagnosticul său precoce, acest lucru fiind important deoarece la 60% dintre pacienţii cu sindrom Lambert-Eaton se detectează o tumoră asociată, în special cancer pulmonar cu celule mici sau un limfom. Deşi sindromul miastenic poate să apară în orice moment al evoluţiei tumorii, reprezintă adesea un element de diagnostic precoce1;3. Dacă tumora nu este depistată în primii 2 ani de la diagnosticul sindromului miastenic, probabilitatea apariţiei în viitor a unui cancer este foarte redusă.
Se estimează că aproximativ 3% dintre pacienţii având cancer pulmonar cu celule mici dezvoltă sindrom miastenic4. Sindromul Lambert-Eaton este mai frecvent la bărbaţi decât la femei şi se manifestă clinic prin deficit motor proximal la nivelul centurilor (iniţial pelvină şi ulterior scapulară), cu o ameliorare temporară a deficitului după primele contracţii motorii, cu diminuare a reflexelor osteotendinoase (abolirea acestora în cazul asocierii cu polineuropatie paraneoplazică) şi cu tulburări vegetative asociate (xerostomie, constipaţie, tulburări de micţiune). Spre deosebire de miastenia gravis nervii cranieni sunt rareori afectaţi. Aspectul EMG este caracteristic, cu increment la stimularea repetitivă3. Identificarea unui conţinut presinaptic normal de acetilcolina susţine ipoteza că tulburarea de bază în sindromul Lambert-Eaton este eliberarea redusă de acetilcolină de la nivelul terminaţiilor nervoase presinaptice, în prezenţa unui număr normal de vezicule de acetilcolina şi a unei sensibilităţi postsinaptice normale la acetilcolină.
Anticorpii îndreptaţi împotriva canalelor de calciu dependente de voltaj (proteine transmembranare mari cu subunităţi multiple) deţin un rol central în patogenia acestui sindrom. Aceşti anticorpi anti-VGCC („voltage-gated calcium channel”) interferă cu fluxul normal de calciu necesar eliberării de acetilcolina prin reducerea numărului de canale de calciu funcţionale de la nivelul joncţiunii neuromusculare. Studiile efectuate pe culturi de celule au arătat că anticorpii reduc numărul de VGCC de tip α1A (P/Q), dar nu exercită nici un efect asupra subtipurilor α1B (subtipuri N)1.
Se presupune că la pacienţii cu sindrom Lambert-Eaton care asociază tumori, celulele canceroase conţin antigene care mimează VGCC şi induc producerea de anticorpi specifici. În cazul pacienţilor cu această afecţiune care nu dezvoltă un proces tumoral, anti-VGCC sunt probabil produşi într-un context mai general de autoimunitate.
Determinarea anticorpilor anti-VGCC în serul pacienţilor prezintă utilitate în confirmarea diagnosticului de miastenie Lambert-Eaton4.
Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C2.
Volum probă – minim 1 mL ser2.
Cauze de respingere a probei
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile 2-8°C; timp îndelungat la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi2.
Metodă – radioimunologică (RIA)4.
Interval de referinţă
Interpretarea rezultatelor
Limite şi interferenţe
Anti-VGCC mai pot fi întâlniţi în următoarele situaţii:
- miastenia gravis (<5% din cazuri);
- cancer pulmonar fără sindrom miastenic (până la 25% din cazuri);
- unii pacienţi cu nivel crescut de imunoglobuline (poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic) care nu prezintă sindrom miastenic4.
