Informaţii generale şi recomandări
Deficitul selectiv de imunoglobulina A este de 10-15 ori mai frecvent întâlnit la pacienţii cu boală celiacă decât la subiecţii sănătoşi. Dacă metodele serologice utilizate în diagnosticul bolii celiace se limitează la detecţia izotipurilor IgA ale anticorpilor, pacienţii cu deficit de IgA vor avea reacţii fals negative. Pentru a preveni rezultatele fals negative este necesară determinarea anticorpilor de tip IgG3.
Anticorpii anti-endomisium IgG prezintă titruri semnificativ crescute la pacienţii cu boală celiacă care asociază deficit selectiv de IgA². Pot fi utilizaţi atât pentru diagnostic cât şi pentru monitorizarea complianţei la dieta fără gluten3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C1.
Metodă – imunofluorescenţă indirectă1.
Valori de referinţă1 – EMA IgG : Titru < 1/ 10.
Interpretarea rezultatelor
Un titru crescut al anticorpilor anti-endomisium IgG la un pacient cu deficit de imunoglobulina A, susţine diagnosticul de boală celiacă, însă acesta trebuie confirmat prin biopsia mucoasei intestinale3.
Bibliografie
