Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-histone
Histonele sunt împreună cu ADN-ul componentele esenţiale ale cromatinei nucleare. Acestea sunt constituite din proteine bogate în aminoacizii arginină şi lizină, iar una din funcţiile lor importante este implicarea în organizarea structurală a cromatinei în nucleozomi3.
Toate cele cinci clase de histone (H1, H2A, H2B, H3, H4) ca şi complexele ADN-histone pot fi ţintă pentru producerea de autoanticorpi.
Anticorpii antihistone apar la aproximativ 95% dintre pacienţii cu lupus eritematos indus medicamentos şi reprezintă cel mai important criteriu de diagnostic. Lupusul indus medicamentos este clinic similar cu lupusul eritematos sistemic, exceptând afectarea ţesutului renal şi nervos şi asocierea cu anticorpii anti-ADN dublu catenar (care apar la un procent redus de pacienţi sau pot fi absenţi)2.
Cele mai frecvente medicamente implicate în apariţia lupusului medicamentos sunt: procainamida, hidralazina, isoniazida, carbamazepina, penicilamina, clorpromazina, alfa metildopa, chinidina, salazosulfapiridina, minociclina.
Anticorpii anti-histone prezenţi în lupusul indus de procainamidă sunt îndreptaţi împotriva complexului H2A-H2B, în timp ce în lupusul indus de hidralazina, anticorpii au drept ţintă histonele H2A şi H3.
Anticorpii antihistone sunt detectaţi şi la 30-60% dintre pacienţii cu lupus eritematos sistemic, deseori asociaţi cu anticorpii anti-ADN dublu catenar. In LES idiopatic, anticorpii au drept ţintă histonele H1, H2B şi complexul H2A-H2B. Diferenţierea între lupusul eritematos sistemic şi lupusul indus medicamentos pe baza determinării de anticorpi antihistone nu este întotdeauna posibilă. Totuşi, în lupusul indus medicamentos anticorpii antihistone sunt în general prezenţi fără asocierea anticorpilor anti-ADN dublu catenar3;5.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 1 mL ser1.
Cauze de respingere a probei
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C şi timp îndelungat la -20°C sau la -70°C. Nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – ELISA1.
Valori de referinţă – < 20E/mL1.
Interpretarea rezultatelor
Anticorpii antihistone pot să apară şi în alte afecţiuni, cum ar fi:
- Artrita reumatoidă: titrul anticorpilor antihistone tinde să fie scăzut; ţinta antigenică este reprezentată de histona H1; în prezenţa manifestărilor extraarticulare (de exemplu, sindromul Felty) titrul anticorpilor antihistone este mai crescut
- Scleroza sistemică
- Artrita cronică juvenilă
- Boli autoimune hepatice: ciroza biliară primitivă şi hepatita autoimună3.
Limite şi interferenţe
Bibliografie
