Anticorpi anti-LKM1

Informaţii generale

Anticorpii anti-LKM1 (engl. liver-kidney microsome antibodies) sunt îndreptaţi împotriva antigenelor microzomale hepatice şi renale şi reprezintă un marker serologic pentru hepatita autoimună tip 2, cea mai frecventă formă de hepatită autoimună juvenilă.

Antigenul țintă pentru anti-LKM1 este reprezentat de citocromul p450 2D6 (CYP2D6)  de 50 kDa, antigen microsomal din reticulul endoplasmic ce include enzime (monooxigenaze) implicate în prima fază de metabolizare a xenobioticelor. Epitopii imunodominanți sunt situați între aminoacizii 263-270 ai CYP2D6. Expresia acestui antigen la suprafaţa  hepatocitelor ar putea sugera rolul patogenic al acestor anticorpi. Identificarea țintei moleculare a condus la dezvoltarea unor metode imunoenzimatice și imunoblot ce utilizează antigen înalt purificate sau recombinante și detectează cu acuratețe ridicată anti-LKM1.

Anti-LKM1 sunt întâlniți la aproximativ 3% din adulții cu hepatită autoimună, 14-38% din copiii cu hepatită autoimună și în 90% din cazurile de hepatită autoimună de tip 2, fiind un marker cu specificitate înaltă pentru această formă de boală. Prezența anticorpilor este asociată cu o evoluție mai severă, iar titrurile acestora pot fi utilizate în monitorizarea activității bolii și a răspunsului la tratament.

Anti-LKM1 sunt prezenți în 30-70% din cazurile de hepatită autoimună tip 2 având serologie pozitivă pentru anticorpii anti-LC1. Ocazional, a fost demonstrată prezența simultană de anti-LKM1 și anticorpi antinucleari (ANA).

Surprinzător, până la 10% din pacienții având hepatită cronică cu virus C dezvoltă, independent de genotipul implicat, anti-LKM1 direcționați împotriva aceluiași antigen  ca și în hepatita autoimună de tip 2, sugerând existența unui mecanism de reactivitate încrucișată, deși răspunsul autoanticorpilor față de epitopii imunodominanți este diferit. La pacienții italieni cu hepatită cronică C a fost identificată o predispoziție genetică – alela HLA DR7 – pentru apariția anti-LKM1^1;2;3;4;5;6.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-LKM1

–  suspiciune clinică de hepatită autoimună activă (hepatită acută sau cronică de etiologie neprecizată, inclusiv în cazul disfuncției grefei după transplantul hepatic).

Mențiune: În 25-34% din cazuri hepatita autoimună este asimptomatică, de aceea testarea autoanticorpilor trebuie luată în considerare în prezența unor modificări ușoare, recent depistate, ale activității enzimelor hepatice. Întârzierea diagnosticului și în consecință a tratamentului adecvat poate conduce la scăderea ratei de supraviețuire la 10 ani, comparativ cu fomele severe de hepatită autoimună tratate corespunzător^3;4;5;6.

– pacienți cu hepatită cronică C aflați sub tratament cu interferon alfa, deoarece în prezența unor rezultate pozitive există riscul ca această terapie să demaște sau să inducă o hepatită autoimună^6;7.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)⁸.

Specimen recoltat – sânge venos⁸.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator⁸.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare⁸.

Volum probă – minim 0.5 mL ser⁸..

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian⁸.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C şi  timp îndelungat  la -20°C sau la -70°C. Nu decongelaţi/recongelaţi⁸..

Metodă – ELISA . Antigenul folosit este citocromul P450⁸.

Valori de referinţă

<4    U/mL : negativ

4-5 U/mL : echivoc

>5  U/mL: pozitiv⁸.

Limite şi interferenţe

Un rezultat negativ nu exclude existenţa hepatitei autoimune⁷.

Bibliografie

1. Czaja AJ. Diagnosis and Management of Autoimmune Hepatitis: Current Status and Future Directions. Gut Liver. 2016 Mar;10(2):177-203.
2. Kalliopi Zachou, et al. Autoantibodies and autoantigens in autoimmune hepatitis: important tools in clinical practice. In Journal of Autoimmune Diseases, 2004, 2: 1740-1757.
3. Cancado EL, Abrantes-Lemos CP, Terrabuio DR. The importance of autoantibody detection in autoimmune hepatitis. Front Immunol. 2015 May 13;6:222.
4. Gatselis NK, Zachou K, Koukoulis GK, Dalekos GN. Autoimmune hepatitis, one disease with many faces: etiopathogenetic, clinico-laboratory and histological characteristics. World J Gastroenterol. 2015 Jan 7;21(1):60-83.
5. Himoto T, Nishioka M. Autoantibodies in liver disease: important clues for the diagnosis, disease activity and prognosis. Auto Immun Highlights. 2013 Feb 22;4(2):39-53.
6. Liberal R, Vergani D, Mieli-Vergani G. Update on Autoimmune Hepatitis. J Clin Transl Hepatol. 2015 Mar;3(1):42-52.
7. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Liver-Kidney Microsomal (LKM) Antibodies. www.labcorp.com.  2017. Ref Type: Internet Communication.
8. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2017. Ref Type: Catalog.