Informaţii generale
Mieloperoxidaza (MPO) este o enzimă ce se găseşte în granulaţiile primare ale neutrofilelor şi în lizozomii monocitelor. MPO catalizează conversia peroxidului de hidrogen în hipoclorit şi acid hipocloros; sunt necesare modificări postranslaţionale pentru a genera enzima activă din leucocite.
Anticorpii anti-MPO pot să apară în câteva afecţiuni mediate imun şi ar putea fi implicaţi în patogenia inflamaţiei vasculare asociate cu poliangeita microscopică.
Astfel, pacienţii cu poliangeită microscopică dezvoltă adesea anti-MPO şi pot prezenta azotemie secundară glomerulonefritei (forma necrotizantă pauciimuna).
Anti-MPO nu sunt specifici pentru poliangeita microscopică fiind detectaţi, de asemenea, la pacienţi cu lupus eritematos sistemic, cu sau fără nefrita lupică, sindrom Goodpasture sau sindrom Churg-Strauss.
Nivelul anticorpilor se corelează cu activitatea bolii, fiind crescut în puseele de activitate şi scăzut în perioadele de remisiune3.
În imunofluorescenţa indirectă, ce foloseşte ca substrat neutrofile umane fixate cu etanol, aceşti anticorpi dau o fluorescenţă perinucleară inelară omogenă (aspect p-ANCA)4.
Recomandări pentru determinarea anti-MPO
• evaluarea pacienţilor suspectaţi de vasculită sistemică;
• monitorizarea evoluţiei bolii şi a răspunsului terapeutic în poliangeita microscopică;
• confirmarea rezultatelor ANCA pozitive obţinute la imunofluorescenţa indirectă (în special aspect p-ANCA)2;3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C1.
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA). Antigenul folosit este reprezentat de enzima MPO purificată obţinută din neutrofile umane1.
Valori de referinţă
<7 U/mL : negativ
7-10 U/mL : echivoc
>10 U/mL: pozitiv1
Interpretarea rezultatelor
Un rezultat pozitiv are o valoare predictivă mare pentru poliangeita microscopică la pacienţii fără anticorpi anti-nucleari sau anti-membrană bazală glomerulară.
Un rezultat negativ reduce semnificativ probabilitatea unei poliangeite microcopice3.
Limite şi interferenţe
Deşi determinările seriate pot fi utilizate pentru monitorizarea activităţii bolii şi a răspunsului la tratament în poliangeita microscopică, deciziile clinice nu trebuie să se bazeze numai pe nivelul anti-MPO3.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Antimyeloproxidase (MPO) Antibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
3. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Myeloperoxidase Antibodies, IgG, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
4. Werner J. Mayet. Autoantibodies in Systemic Vasculitis. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 842-845.
