Informaţii generale
Anticorpii anti-neuronali sunt folosiţi pentru diagnosticul sindroamelor neurologice paraneoplazice (care sunt complicaţii nonmetastatice ale unui cancer sistemic)2.
Anticorpi anti-neuronali sunt detectaţi în sângele sau LCR-ul majorităţii pacienţilor cu sindrom neurologic paraneoplazic, dar lipsesc în sângele şi LCR-ul indivizilor sănătoşi. Au fost descrişi peste 14 tipuri de anticorpi anti-neuronali. Trei dintre aceştia sunt mai frecvent utilizaţi în diagnostic:
–Anti-Hu IgG determină fie un sindrom encefalomielitic, fie o neuropatie senzitivă. Aceşti anticorpi nu se întâlnesc la indivizii sănătoşi şi foarte rar apar la pacienţii fără sindrom neurologic paraneoplazic. Apar în sindroamele neurologice paraneoplazice asociate cancerului pulmonar cu celule mici (se afirmă că prezenţa acestor anticorpi trebuie să nă facă să căutam cancerul pulmonar, chiar dacă într-o primă fază acesta este greu de descoperit). Prezenţa unori titruri scăzute de anticorpi anti–Hu se asociază cu o fază precoce şi un răspuns bun la chimioterapie. Unii dintre pacienţi se pot prezenta cu gastropareză sau obstrucţie intestinală. Aproximativ 15% dintre pacienţi prezintă şi o altă tumoră asociată cancerului pulmonar. Aceşti anticorpi au mai fost detectaţi şi la copii cu tulburări de motilitate intestinală, ataxie cerebeloasă, encefalite asociate sau nu cu neuroblastom3.
–Anti-Ri IgG reprezintă cei mai comuni anticorpi anti-neuronali paraneoplazici. Determinarea titrului lor în sânge sau LCR se face în prezenţa unor afecţiuni neurologice de cauză neprecizată (autoimună sau paraneoplazică). Un rezultat pozitiv sugerează o malignitate ocultă. Cel mai frecvent se asociază clinic cu opsoclonus-mioclonus ocular. Majoritatea pacienţilor prezintă asociat un cancer mamar. Mai rar se asociază cu un cancer ginecologic sau pulmonar. Tratamentul malignităţii poate duce la scăderea titrului acestor anticorpi şi la ameliorarea manifestărilor neurologice3.
–Anti-Yo IgG sunt denumiţi şi anticorpi anti-celule Purkinje deoarece afectează acest tip de celule din cerebel. Determinarea titrului lor în sânge sau LCR se face la pacienţii care prezintă diverse simptome neurologice mai ales ataxie, nistagmus şi disartrie. Sunt sugestivi mai ales pentru tumorile maligne ginecologice, mamare şi pulmonare3.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-neuronali – diagnosticul unor afecţiuni neurologice de cauză neprecizată (paraneoplazică sau imună) 3.
Pregătire pacient – nu este necesară o pregătire specială2.
Specimen recoltat – sânge venos1,2,3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1,2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare în maxim 45 minute de la recoltare folosindu-se pentru separare o eprubetă de plastic2; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C1.
Volum probă – minim 2 mL ser1.
Cauze de respingere a probei
Stabilitate probă – serul separat este stabil 14 zile 2-8°C; două luni la -20°C 1,2. Nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – imunofluorescenţa indirectă5.
Valori de referinţă
Interpretarea rezultatelor
Obţinerea unor rezultate pozitive la determinarea acestor anticorpi anti-neuronali impune căutarea unei tumori maligne responsabile de sindromul neuronal paraneoplazic, chiar dacă la o primă examinare această tumoră nu este evidentă (în special pentru tumorile pulmonare, mamare sau ginecologice)2.
Bibliografie