Informaţii generale
Anticorpii anti-Sm împreună cu anticorpii anti-RNP sunt directionaţi împotriva particulelor ribonucleoproteice nucleare mici (snRNPs), care au rol în procesul de formare a ARN mesager.
Terminologia Sm provine de la “Smith” – numele pacientei la care s-a descris pentru prima dată acest tip de anticorpi.
Anticorpii anti-Sm constituie un marker de înaltă specificitate pentru LES. Prezenţa acestor anticorpi constituie unul din criteriile de diagnostic al LES, deşi prevalenţa lor în această afecţiune este de numai 20-30%.
Pacienţii care prezintă anti-Sm asociază de obicei şi anticorpi anti-U1RNP3.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-Sm – suspiciune LES2;3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)1.
Specimen recoltat – sânge venos1
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian1.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20°C3.
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin fluorescenţă (FEIA)1.
Reactivul folosit este antigenul SmD înalt purificat1.
Valori de referinţă
<5 U/mL : negativ
5-10 U/mL : echivoc
>10 U/mL: pozitiv1
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Antiextractable Nuclear Antigens. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication
3. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998;816-817.
