Informaţii generale
Anticorpii antisuprarenală sunt autoanticorpi îndreptaţi împotriva celulelor din zona corticală a suprarenalei. 60-75% dintre pacienţii cu boala Addison idiopatică prezintă în ser acest tip de anticorpi, afecţiunea fiind diagnosticată la persoane cu vârsta între 20 şi 50 ani, predominant la femeile peste 30 ani.
45% din pacienţii asimptomatici cu anticorpi antisuprarenală prezenţi în ser vor dezvolta în următorii 2-3 ani insuficienţă suprarenaliană. Boala Adddison asociată cu autoanticorpi este de cele mai multe ori acompaniată de alte afecţiuni autoimune, cum ar fi tiroidita, anemia pernicioasă sau diabetul zaharat dependent de insulină.
Autoanticorpii antisuprarenală mai pot fi întâlniţi la 5-17% dintre pacienţii cu tuberculoză suprarenaliană, infecţii fungice sau metastaze de glande suprarenale, precum şi în 38% din cazurile neclasificate de insuficienţă suprarenaliană. Anticorpii antisuprarenală pot fi observaţi de asemenea în hipoparatiroidismul idiopatic (28% din cazuri) şi în boala Hashimoto (7%)1;3.
Recomandări pentru determinarea anticorpilor antisuprarenală – evaluarea pacienţilor cu insuficienţă suprarenalienă şi boala Addison3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.
Cantitate recoltată – 1 mL2.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian2.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-4°C şi 1 lună la -20°C2.
Metodă – imunofluorescenţă indirectă2.
Valori de referinţă – <1/102.
Rezultatele se exprimă sub formă de titru2.
Interpretarea rezultatelor
Anticorpii antisuprarenală sunt markeri pentru boala Addison idiopatică şi servesc la identificarea persoanelor cu risc de a dezvolta această boală, în special pacienţii care prezintă şi alte afecţiuni autoimune cum ar fi: hipoparatiroidism, boli tiroidiene, diabet insulino-dependent, anemie pernicioasă şi insuficienţă gonadală1.
Bibliografie
