Informatii generale
Borrelia burgdorferi (B.b.) face parte din ordinul Spirochaetales, familia Spirochaetaceae, genul Borrelia si a fost izolata in 1982 din intestinul capusei Ixodes dammini de catre Dr. Willy Burgdorfer, al carui nume il poarta2.
Studiul diferentelor antigenice dintre tulpinile izolate in America si Europa a permis recunoasterea implicarii in patologia umana a trei genospecii care alcatuiesc complexul Borrelia burgdorferi sensu lato: Borrelia burgdorferi sensu stricto (ce cuprinde toate tulpinile izolate in America de Nord), B. garinii si B. afzelii. In Europa circula toate cele trei genospecii, dar predomina B. garinii si B. afzelii1;2;5;9;10.
Boala Lyme este o afectiune multisistemica aparuta dupa muscatura de capusa infectata cu Borrelia burgdorferi.
Manifestarile neurologice pot aparea din primul stadiu al bolii. Aproximativ 15% dintre pacientii netratati dezvolta in primele 3 luni meningita acuta aseptica. Simptomele apar, de obicei, la 2-10 saptamani dupa infectare si se caracterizeaza prin: cefalee, redoare de ceafa sau fotofobie. Afectarea meningiana poate fi insotita de radiculoneuropatii craniane sau periferice, perechea VII de nervi cranieni fiind cea mai afectata. Paralizia faciala bilaterala poate fi intalnita la 35% din pacienti. Neuropatia craniana mai poate afecta perechile: II, III, IV, V, VI, VIII. Cand este afectat nervul optic pacientii prezinta edem papilar si reflex Argyll-Roberson abolit.
In stadiul 2 al bolii apar manifestari ale sindromului Bannwarth (meningopolinevrita de capusa, meningoradiculita limfocitara sau meningita limfocitara cronica), ce includ nevrita craniana fara cefalee si pleiocitoza limfocitara.
Stadiul 3 al bolii se caracterizeaza prin: encefalopatie, neuropatie senzitiva periferica si encefalomielita.
Encefalopatia borreliozica este cea mai frecventa forma si se manifesta ca o stare confuzionala usoara insotita de tulburari de memorie, de concentrare, de somn, de personalitate sau de vorbire, ce apare la o distanta de luni sau ani de la infectare. Depresia si iritabilitatea sunt de asemenea manifestari comune.
Encefalomielita indusa de Borrelia este o manifestare rara, dar severa si lent progresiva, care apare in cadrul formei diseminate de boala. Simptomele pot progresa treptat sau intr-un model recurenta – remisie, cu o ameliorare partiala dupa atacuri. Manifestarile clinice cele mai comune sunt hemipareza, ataxia, convulsiile, tulburarile cognitive, disfunctiile vezicii urinare si pierderea auzului. Mielita este prezenta la 50% dintre pacientii. Parapareza sau tetrapareza spastica progresiva sunt forme comune de boala in acest stadiu.
Pacientii cu neuropatie periferica raporteaza de obicei parestezii intermitente, iar cea mai frecventa constatare in urma examinarii este scaderea sensibilitatii vibratorii a extremitatilor.
Manifestarile psihice sunt controversate si includ depresie, anxietate, psihoze (schizofrenie, tulburare bipolara si dementa)3;8.
Sinteza intratecala de anticorpi anti-Borrelia IgG si IgM este de obicei observata la 3-6 saptamani de la infectie, la 60-90% dintre pacienti7. Prezenta intratecala a anticorpilor specifici trebuie evaluata luand in considerare variabilele esentiale ale lichidului cefalo-rahidian, cum ar fi: celularitatea, concentratia totala a anticorpilor IgG si IgM, concentratia albuminei. Pentru o cuantificare mai veridica a sintezei intratecale de imunoglobuline, trebuie aplicata o functie hiperbolica pentru a distinge intre fractiunile proteice derivate din sange si, respectiv, SNC prezente in LCR (diagrama lui Reiber)6.
Studii recente propun ca 4 din urmatoarele 5 criterii sa fie prezente pentru a stabili diagnosticul de neuroborrelioza:
- lipsa antecedentelor de neuroborrelioza;
- anticorpi anti-Borelia burgdorferi in LCR;
- index de specificitate a anticorpilor (ASI) pozitiv;
- raspuns favorabil clinic dupa tratament antibiotic corespunzator;
- absenta unui diagnostic alternativ8.
Recomandari pentru determinarea Borrelia burgdorferi – IgG in LCR/ser – diagnosticul infectiilor SNC asociate cu Borrelia burgdorferi6.
Pregatire pacient – se aduce la cunostinta pacientului procedura de recoltare6.
Specimen recoltat – se recolteaza obligatoriu 2 probe: a) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara si b) sange venos6.
Recipient de recoltare – a) recipient steril; b) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator6.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare6.
Volum minim proba – 1) 2 mL; 2) 1mL6.
Cauze de respingere a probei – ser hemolizat; plasma in loc de ser6.
Stabilitate proba – 7 zile la 2-80C atat pentru ser cat si pentru LCR6.
Metoda – nefelometrica (pentru determinarea albuminei, anticorpilor totali IgG si IgM in ser si LCR); ELISA (pentru determinarea anticorpilor specifici anti-Borrelia in ser si LCR)6.
Valori de referinta, comunicarea si interpretarea rezultatelor
Pe buletinul final de rezultate sunt comunicati urmatorii parametri:
|
Denumire parametru |
Valori de referinta |
|
Albumina in LCR |
100-350 mg/L |
|
Albumina in ser |
36.6-51 g/L |
|
Indice albuminic QAlb |
< 9 |
|
IgG in LCR |
<40 mg/L |
|
IgG in ser |
7-16 g/L |
|
IgG in LCR/IgG in ser (QIgG) |
< 3 |
|
IgM in LCR |
< 1 mg/L |
|
IgM in ser |
0.4-2.3 g/L |
|
IgM in LCR/IgM in ser (QIgM) |
– |
|
Index IgG (QIgG/ Qalb) |
< 0.7 |
|
Borrelia IgG ASI |
<1.3 |
|
Borrelia IgM ASI |
<1.3 |
Buletinul va contine si interpretarea rezultatelor conform diagramei Reiber, cu urmatoarele situatii posibile:
-bariera hematoencefalica integra; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG/IgM absenta;
-bariera hematoencefalica alterata; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG/IgM;
-bariera hematoencefalica alterata; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG/IgM absenta;
-bariera hematoencefalica integra; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG/IgM6.
Pentru anticorpii IgG indicele anticorpilor specifici ASI (index specific antibodies) este calculat conform formulei:
ASI = Qspec / QIgG.
Qspec = coeficientul anticorpilor IgG specifici = anticorpi IgG specifici in LCR/anticorpi IgG specifici in ser.
QIgG = coeficientul anticorpilor IgG totali = anticorpi IgG in LCR/anticorpi IgG in ser.
Daca este necesar (QIgG > Qlim), se va efectua corectia pentru sinteza locala de IgG policlonale:
ASI = Qspec / Qlim.
Qlim reprezinta fractia anticorpilor IgG din LCR care provin numai din sange si se calculeaza cu ajutorul unei formule din indicele albuminic individual (Qalb).
Pentru anticorpii IgM indicele anticorpilor specifici ASI este calculat conform formulei:
ASI = Qspec / QIgM.
Qspec = coeficientul anticorpilor IgM specifici = anticorpi IgM specifici in LCR/anticorpi IgM specifici in ser.
QIgM = coeficientul anticorpilor IgM totali = anticorpi IgM in LCR/anticorpi IgM in ser.
In mod normal ASI <1.3. Valorile ASI = 1.3-1.5 constituie un rezultat echivoc.. O valoare a ASI mai mare de 1.5 indica o productie locala crescuta de anticorpi specifici4:6.
Studii recente au aratat ca ASI are o specificitate de 96% si sensibilitate de 80% pentru diagnosticul neuroborreliozei.
Valori ale ASI >4 sunt sugestive pentru formele neurologice de borrelioza7.
Bibliografie
1. Bettina Wilske, Barbara J.B. Johnson, Martin E. Schriefer: Borrelia. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray, Ellen Jo Baron, James H. Jorgensen, Marie Louise Landry, Michael A.Pfaller, ASM PRESS, USA, 9 ed. 2007; 62: 971-987.
2. Betty A. Forbes, Daniel S. Sahm, Alice S. Weissfeld. The Spirochetes. In Diagnostic Microbiology, Twelfth Edition, 2007, 48: 533–541.
3. Doina Florina Tatulescu, Ileana Rebedea. Boala Lyme. In Boli infectioase, Editura Medicala, 2000, 358-364.
4. Hansotto Reiber, Peter Lange. Quantification of Virus-Specific Antibodies in Cerebrospinal Fluid and Serum: Sensitive and Specific Detection of Antibody Synthesis in Brain. In Clinical Chemistry, 37/7, 1153-1160, 1991.
5. Koneman’s: Spirochetal Infections. In Color Atlas and Textbook of Diagnostic Microbiology, Lippincott Williams& Wilkins, 6 ed 2006; 20: 1125 – 1151.
6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
7. Lothar Thomas. Lyme borreliosis. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1174 – 1178.
8. Miravalle Augusto A, Kinkel R Philip, Lyme Disease. www.emedicine.medscape.com. Ref Type: Internet Communication.
9. Rocco LaSala P., Michael B. Smith: Spirochete Infections In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 21 ed. 2007; 58: 1059 – 1074.
10. Volker von Baehr, Christa Liebenthal, Brita Gaida, Frank- Peter Schmidt, Rudiger von Baehr und Hans-Dieter Volk. Evaluation of the diagnostic significance of the lymphocyte proliferation test in patients with Lyme borreliosis. In J Lab Med, 2007; 31(3).
