Informaţii generale
Transferina este o glicoproteină plasmatică care transportă fierul la receptorii celulari specifici. Din punct de vedere structural este un polipeptid ce prezintă la capătul amino-terminal două lanţuri polizaharidice. Aceste două lanţuri se ramifică formând 2 sau 3 structuri antenare ce au ca reziduu terminal acidul sialic, determinând astfel existenţa a 4 izoforme: pentasialo, tetrasialo, trisialo şi disialo. Izoforma disialo reprezintă, la persoanele normale, mai puţin de 1%, dar creşte de 10-15 ori la marii consumatori de alcool, la care mai apare şi o formă specială, asialo. Fracţia disialo împreună cu cea asialo formează transferina deficitară în carbohidrat.
În comparaţie cu alţi parametrii disponibili pentru diagnosticarea abuzului cronic de alcool CDT s-a dovedit a avea cea mai mare specificitate, fiind un marker important în identificarea şi monitorizarea consumatorilor cronici de alcool1;3.
Recomandări pentru determinarea CDT
– screening-ul persoanelor suspectate de abuz de alcool, la care alte teste sunt negative;
– identificarea alcoolicilor cronici dintre persoanele traumatizate, pentru a preveni complicaţiile posttraumatice;
– identificarea persoanelor cu risc de a dezvolta dependenţă;
– monitorizarea pe termen lung a recăderilor la pacienţii aflaţi sub tratament3.
Pregătire pacient – nu este necesară nici o pregătire specială a pacientului2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.
Volum probă – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat2.
Stabilitate probă – 2 saptamani la -20°C2.
Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.
Valori de referinţă – <1.75%2.
Interpretarea rezultatelor
Creşterea CDT (>3 %) reprezintă un marker pentru abuzul cronic de alcool (specificitate > 90%). Sensibilitatea este 75% pentru bărbaţi şi 50% pentru femei.
Un episod singular de abuz de alcool nu duce la creşterea concentraţiei CDT. Cantitatea minimă de alcool care determină creşterea CDT este de 50-80 g etanol/zi, cel puţin 7 zile consecutiv. După abstinenţă, valorile se menţin ridicate timp de 2-4 săptămâni.
Până acum nu s-a dovedit că ar exista o relaţie liniară între valoarea CDT şi cantitatea de alcool consumată, totuşi este clar că valori ridicate ale CDT sunt legate de un consum abuziv de alcool.
Valori crescute ale CDT se pot găsi şi în hepatita cronică activă, carcinom hepato-celular, ciroza biliară primitivă, sarcină şi în sindromul foarte rar de deficit de carbohidrat–glicoproteină, condiţionat genetic.
Valori cuprinse între 1.75 şi 3% nu pot indica cu certitudine abuzul de alcool şi necesită monitorizare2;3.
Limite şi interferente
În prezenţa unei variante de transferină modificată genetic CDT nu poate fi estimată2 .
Bibliografie
1. ARUP Laboratories. Test Directory: Carbohydrate Deficient Transferrin. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
3. Lothar Thomas. Carbohydrate Deficient Transferrin. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 656-459.
