Chlamydia psittaci-Anticorpi IgA, IgG, IgM

670Sinonim – Chlamydophila psittaci: Anticorpi IgG, IgA, IgM     

Informatii generale

Chlamydia este un parazit procariot obligatoriu intracelular, de dimensiuni mici (0.2-1µm), ce prezinta atat caracteristici de bacterie (sintetizeaza ARN si ADN, are perete si membrana celulara asemanatoare bacteriilor Gram negative, este sensibil la antibiotice de tipul ciclinelor), cat si de virus (se multiplica doar in celulele vii eucariote, nu–si poate sintetiza ATP-ul, acesta fiind furnizat de celulele gazda).

Clasificari recente impart Chlamydiile in 4 familii, dintre care cea mai importanta in patologia umana este fam. Chlamydiaceae, care contine doua genuri:

• genul Chlamydia – cel mai important reprezentant fiind C. trachomatis;

• genul Chlamydophila – C. pneumoniae, C. psittaci, C. pecorum, C. abortus etc³.

Psitacoza (infectia sistemica cu Chlamydia psittaci) are ca sursa de infectie diverse specii de pasari (exotice – familia psitacidelor: papagali, perusi sau domestice) sau animale (oi, vaci, capre, pisici), transmiterea realizandu-se prin secretii, excremente sau pene. Transmiterea interumana este rara, dar posibila. In aceste cazuri boala poate fi mai severa decat psitacoza (ornitoza) dobandita de la pasari.

Psitacoza este o boala profesionala a angajatilor gradinilor zoologice, magazinelor de animale de companie, agricultorilor sau fermierilor.

Ornitoza se manifesta dupa o perioada de incubatie de 5-14 zile (maxim  54 zile). Exista trei forme de boala:

• forma multisistemica (diseminata) – caracterizata prin encefalita sau meningita asociata cu pneumonie;
• forma pseudogripala – febra inalta, frisoane;
• forma pulmonara sau pneumonia atipica – apare la nivelul tractului respirator dupa inhalarea aerosolilor contaminati, se instaleaza treptat si debuteaza cu febra, frisoane,  tuse, stare generala alterata, mialgii, cefalee, dispnee sau junghi toracic. Manifestarile respiratorii sunt persistente, insa examenul obiectiv este sarac. Evolutia este lenta cu rezolutie intr-un interval de pana la 6 luni^1;3.

Diagnosticul pozitiv al infectiei cu Chlamydia psittaci se stabileste pe baza datelor epidemiologice, clinice, aspectului radiologic si examenelor serologice. In cazul diagnosticului serologic se recomanda testarea a doua probe perechi: prima recoltata in faza acuta a bolii, cealalta la un interval de 2-3 saptamani³.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-Chlamydia psittaci – diagnosticul psitacozei^1;2;3.

Pregatire pacient – preferabil à jeun (pe nemancate)³.

Specimen recoltat – sange venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator³.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare³.

Volum proba – minim 2 mL ser³.

Cauze de respingere a probei –  specimen intens hemolizat, hemolitic sau contaminat bacterian³.

Stabilitate proba – 2 saptamani la 2-8°C; timp indelungat la –20°C; evitati decongelarea/recongelarea repetata³.

Metoda – imunofluorescenta indirecta³.

Valori de referinta 

Rezultatele se exprima sub forma de titruri:

C. psittaci IgG: <1/16;

C. psittaci IgM: <1/10;

C. psittaci IgA: <1/20³.

Interpretarea rezultatelor

Absenta anticorpilor IgG sugereaza lipsa unui raspuns imun la antigene bacteriene specifice.

Diagnosticul serologic al infectiei cu Chlamydia psittaci necesita identificarea unei cresteri semnificative a titrului anticorpilor IgG (de patru ori sau mai mult)  sau o seroconversie de la negativ la pozitiv intre faza acuta si convalescenta.

Obtinerea unui titru ≥ 1/10 pentru anticorpii IgM in prezenta datelor epidemiologice si a tabloului clinic sugestiv indica o infectie recenta cu Chlamydia psittaci, insa anticorpii IgM au tendinta de a prezenta o reactivitate incrucisata mai mare decat anticorpii IgG si IgA. Din acest motiv rezultatele obtinute pentru cele 3 tipuri de anticorpi trebuie interpretate impreuna si obligatoriu in dinamica³.

Limite si interferente

Testele serologice sunt elemente importante de diagnostic, dar  cu toate acestea, din cauza aparitiei intarziate a anticorpilor specifici nu sunt utile in managementul urgentelor clinice².

In unele cazuri pot exista reactivitati incrucisate cu C. pneumoniae sau C.trachomatis³.

Bibliografie

1. Ileana Rebedea. Legioneloza. In Boli infectioase, Editura Medicala, 2000, 380-390.

2. Klaus-Dieter Lessnau, Farhad Arjomand, Psittacosis, www.emedicine.medscape.com, Ref Type: Internet Communication.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.