Informaţii generale
Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid şi este esenţial pentru menţinerea mai multor funcţii ale organismului. Ca şi alţi glucocorticosteroizi, cortizolul este sintetizat în zona fasciculată a cortico-suprarenalei dintr-un precursor comun cu colesterolul. În sânge 90% din cortizol este legat de proteina de legare a corticosteroizilor (CBG – corticosteroid binding globulin) şi de albumină. Doar o mică parte din cortizol circulă nelegată, fiind liberă să interacţioneze cu receptorii3;4;6;7;9.
Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt creşterea glucozei sanguine (prin stimularea gluconeogenezei), precum şi acţiunea antiinflamatorie şi imunosupresivă5;9.
Sinteza şi secreţia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de către axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Dacă nivelul cortizolului este scăzut, hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH-corticotropin releasing hormone) este secretat de hipotalamus, iar acesta determină eliberarea de ACTH din hipofiză. ACTH stimulează sinteza şi secreţia de cortizol în corticosuprarenală. Cortizolul însuşi acţionează printr-un mecanism de feedback negativ asupra hipofizei şi hipotalamusului. In plus, stresul determină creşterea secreţiei de cortizol4;6;7;9.
În mod normal concentraţia serică a cortizolului prezintă o variaţie diurnă. Concentraţiile maxime (pană la 700nmol/L) sunt observate dimineaţa, iar cele mai scăzute (care sunt aproximativ jumătate din cele matinale) se întâlnesc între orele 16 şi 20. De aceea pentru interpretarea rezultatelor este necesară cunoaşterea momentului recoltării3;6;7;9.
Pot fi efectuate şi teste de stimulare sau supresie. Testul de supresie cu dexametazonă (în cele 2 variante: 1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei unui nivel crescut de cortizol bazal. Testul de stimulare cu Cortrosyn (ACTH sintetic) detectează insuficienţa corticosuprarenaliană1.
Recomandări pentru determinarea cortizolului
Dozarea cortizolului (bazal sau asociat cu teste de stimulare sau supresie) furnizează informaţii asupra funcţionalităţii corticosuprarenalei, hipofizei şi hipotalamusului. De asemenea, nivelul cortizolului este util în monitorizarea unor afecţiuni care se însoţesc de creşterea acestuia (ex.: sindromul Cushing) sau de scăderea lui (ex.: boala Addison). Este util şi în monitorizarea unor tratamente (ex.: terapia de supresie cu dexametazonă în sindromul Cushing sau terapia cu cortizol în boala Addison)3;9.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)8.
NOTA: nivelul cortizolului în sânge este mai mare între orele 5-10 dimineaţa, comparativ cu intervalul orar 20-4. Recoltarea ideală este dublă: ora 8 şi ora 23 (unii preferă ora 16 sau 18 în loc de ora 23)8.
Specimen recoltat – sânge venos; deşi eşantioanele de plasmă sunt cele recomandate curent, se obţin rezultate comparabile şi din ser8.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator8.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C8.
Volum probă – minim 0.5 mL ser8.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, icteric sau lipemic8.
Stabilitate probă – 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi8.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)8.
Valori de referinţă1;8
Factori de conversie: nmol/L x 0.03625 = µg/dL; mg/dL x 27.586 = nmol/L.
Limita de detecţie – 1.5 nmol/L8.
Interpretarea rezultatelor
Testul de supresie cu doze mici de dexametazonă este un test de bază pentru excluderea sindromului Cushing şi pentru identificarea cazurilor ce necesită investigaţii suplimentare. Pacienţii cu sindrom Cushing, indiferent de cauză, prezintă aproape întotdeauna o lipsă a supresiei.
Rezultate fals pozitive se pot obţine în boli acute sau cronice, alcoolism, depresie, precum şi în cazul utilizării unor medicamente: estrogeni, fenitoin, fenobarbital, primidona.
Testul de supresie cu doze mari de dexametazonă este folosit pentru diferenţierea bolii Cushing asociată cu tumori hipofizare (în care se observă doar o rezistenţă relativă la feedback-ul negativ produs de dexametazonă) de tumorile suprarenaliene sau producţia ectopică de ACTH (de regulă rezistenţa completă – lipsa supresiei).
Limite şi interferenţe
Deoarece creşteri şi scăderi episodice ale concentraţiei de cortizol apar atât la pacienţi cu boala Cushing sau cu producţie ectopică de ACTH, cât şi la persoanele normale, aceasta trebuie măsurată în cel puţin două zile diferite3.
În sarcină pot apărea valori crescute de cortizol1.
• Medicamente
Creşteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine, clomipramina, corticotropina, contraceptive orale, cortizon, diazoxid, diclofenac, estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon, insulina, interferon (gama), litiu, metadona, metoxamina, metoclopramid, naloxon, ranitidina, spironolactona, vasopresina2.
Scăderi: aminoglutetimid, barbiturice, beclometazona, danazol, dexametazona, efedrina, fenitoin, indometacin, ketoconazol, labetalol, levodopa, carbonat de litiu, magneziu, metilprednisolon, morfina, nifedipina, oxazepam, pravastatin, prednisolon, rifampicina, sumatriptan, trimipramina2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
Bibliografie
