Determinare crioglobuline

Informaţii generale

Crioglobulinele sunt proteine din clasa imunoglobulinelor care precipită reversibil la temperaturi scăzute (0-4ºC) şi se resolubilizează la 37ºC. Studii recente au arătat că temperatura la care precipită crioglobulinele variază în funcţie de concentraţia serică a proteinelor; astfel creşterea concentraţiei proteinelor determină creşterea temperaturii la care precipită crioglobulinele. De asemenea, există diferenţe în funcţie de tipul imunoglobulinelor: IgM precipită la temperaturi mai scăzute decat IgG.

Ocazional, IgM prezintă 2 proprietăţi: crioprecipitare şi capacitatea de a aglutina hematiile prin anticorpi la rece (aglutinine la rece). Nu toate crioglobulinele sunt însă aglutinine la rece, deoarece nu deţin unele din proprietăţile acestor anticorpi.

Sunt descrise 3 tipuri de crioglobuline:

• tip I: alcătuite dintr-un singur tip de imunoglobulină (IgG sau IgM) omogenă, monoclonală care formează adesea un precipitat mare, într-un interval de 24 ore de la plasarea serului în frigider; de obicei concentraţia crioglobulinelor depăşeşte 5 mg/mL;
• tip II: crioglobuline mixte alcătuite dintr-un component monoclonal (de obicei IgM care are activitate de factor reumatoid) şi o componentă policlonală (IgG) care formează, în majoritatea cazurilor, un precipitat mic la 4ºC într-un interval de 1-7 zile; de obicei  concentraţia crioglobulinelor este mai mare de 1 mg/mL;
• tip III: crioglobuline mixte alcătuite din 2 sau mai multe imunoglobuline policlonale aparţinând mai multor clase, care formează la 4ºC precipitate foarte mici, adesea gelatinoase, într-un interval de timp mai mare decat în cazul celorlaltor tipuri de crioglobuline (până la 7 zile); de obicei concentraţia crioglobulinelor este mai mică de 1 mg/mL³.

În urma precipitării crioglobulinelor se produc obstrucţii ale vaselor mici care pot determina următoarele manifestări clinice: purpură, fenomene de tip Raynaud, necroză a extremităţilor¹.

Crioglobulinemiile pot fi esenţiale (idiopatice) sau secundare. În tabelul de mai jos sunt menţionate afecţiunile asociate celor 3 tipuri de crioglobuline³:

Recomandări pentru determinarea crioglobulinelor – depistarea crioglobulinelor la pacienţi cu simptome declanşate în urma expunerii la frig (purpura, urticarie, necroză digitală, fenomene Raynaud), infecţia cronică cu virusul hepatitei C, macroglobulinemia Waldenström, leucemia limfatică cronică, colagenoze^1;2.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)^2;3.

Specimen recoltat – sânge venos^2;3.

Recipient de recoltare – vacutainer fără aditivi, preîncălzit la 37 ºC; este exclusă utilizarea tubului cu gel separator ^2;3.

Cantitate recoltată – 5 mL ^2;3

Prelucrare necesară după recoltare – tubul de recoltare preîncălzit la 37ºC se reintroduce imediat după prelevarea sângelui la 37ºC şi se lasă până când se produce coagularea; apoi, serul se separă prin centrifugare, se decantează şi se transferă într-o eprubetă la 4ºC^2;3.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a coagulat la 37ºC ^2;3.

Metodă – precipitarea crioglobulinelor la 4ºC^1;2;3

Valori de referinţă – crioglobuline absente după 7 zile de păstrare a serului la 4ºC^2;3.

Interpretarea rezultatelor

După 24 ore, proba de ser păstrată la 4ºC se examinează pentru a se identifica eventuala formare a unui depozit albicios; dacă acesta este prezent, serul este încălzit la 37ºC într-o baie de apă pentru a urmări dizolvarea precipitatului şi apoi va fi plasat din nou în frigider, pentru a demonstra că precipitatul se formează în mod repetat. Dacă după 24 ore nu se observă formarea precipitatului, proba este introdusă din nou la 4ºC şi examinată după 7 zile^2;3.

Limite şi interferenţe

Bibliografie