Informaţii generale
Granulocitele eozinofile sunt implicate activ în diverse procese inflamatorii; procente crescute pot fi întâlnite în boli alergice, parazitare, dar şi reumatice. Datorită mobilităţii lor extreme, eozinofilele penetrează rapid în ţesutul inflamat şi eliberează local diferiţi mediatori ce se găsesc în granulele proprii1.
Astfel, granulele specifice ale eozinofilelor conţin proteine preformate care includ atât proteine cationice specifice cât şi diverse citokine şi chemokine.
Proteinele cationice din granulele eozinofilelor au fost mult studiate datorită abundenţei lor şi capacitaţii lor de a exercita efecte multiple asupra celulelor gazdei şi ţintelor microbiene2.
Proteina cationică a eozinofilelor (ECP) are o masă moleculară cuprinsă între 16 şi 21 kDa, fiind exprimată în eozinofilele umane într-o cantitate de 15pg/celula3. In interiorul granulelor ECP este localizată la nivelul matricei din jurul porţiunii core2.
Studii mai vechi au arătat că ECP este o ribonuclează (RNA-aza) care exercită efecte bactericide, induce degranularea mastocitelor şi are o acţiune citotoxică asupra paraziţilor helmintici. Se crede că mecanismul de acţiune al ECP implică formarea de pori sau canale în membrana ţintă, care aparent nu este dependentă de activitatea ribonucleazică reversibilă.
ECP este cunoscută mai ales prin abilitatea sa de a genera fenomenul Gordon atunci când este injectată în ventriculii cranieni ai iepurilor: distrugerea celulelor Purkinje şi modificări de tip spongiform la nivelul cerebelului, punţii şi măduvei spinării3.
Niveluri crescute de ECP au fost detectate în serul, sputa şi secreţiile nazale ale pacienţilor care suferă o reacţie alergică de fază tardivă (la 6-24 ore de la expunere), când influxul de eozinofile predomină în zona reactivă4.
Nivelul ECP în ser reflectă mai bine decât IgE procesul inflamator alergic, adică nivelul de activare a eozinofilelor; se corelează foarte bine cu activitatea bolii, deci cu severitatea atopiei.
Acest parametru de laborator este util pentru obiectivarea şi supravegherea terapiei în astmul bronsic şi dermatita atopică.
Pacienţii astmatici cu inflamaţie eozinofilică (alergică) prezintă niveluri crescute de ECP în ser şi în alte fluide: lavajul bronhoalveolar şi sputa indusă. Valoarea ECP serică constituie un marker obiectiv pentru evaluarea inflamaţiei alergice în astm.
Tratamentul în astmul bronşic are drept scop suprimarea inflamaţiei cronice şi persistente a căilor aeriene, iar determinarea ECP poate fi utilă în monitorizarea eficienţei acestuia1.
Recomandări pentru ECP
- copii cu simptomatologie obstructivă pentru diagnosticul diferenţial între astmul bronşic şi bronşita obstructivă recidivantă;
- diagnosticul diferenţial între afecţiuni alergice şi non-alergice;
- controlul evoluţiei în astmul bronsic şi dermatita atopică;
- evaluarea eficienţei tratamentului antiinflamator şi a complianţei pacienţilor1.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Cantitate recoltată – minim 1 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare, cât mai repede după formarea completă a coagulului, iar proba va fi imediat congelată la -20°C; probele recoltate în afara punctelor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate1.
Stabilitate probă – serul este stabil 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – imunoenzimatică cu detecţie fluorimetrică (FEIA)1.
Valori de referinţă – <11 μg/L1.
Interpretarea rezultatelor
Un nivel crescut de ECP indică inflamaţie ce constituie un factor de risc pentru pacienţii astmatici. Evoluţia clinică favorabilă este asociată cu scăderea nivelului de ECP; dimpotrivă, exacerbarea bolii atopice este precedată de creşterea concentraţiei ECP în ser1.
Bibliografie
