Informaţii generale
Testul Waaler-Rose are la bază o reacţie de hemaglutinare, fiind utilizat pentru detecţia semicantitativă a factorului reumatoid (FR). Antigenul este reprezentat de o suspensie de eritrocite de oaie stabilizate şi sensibilizate cu gamaglobuline de iepure anti-eritrocite de oaie, care aglutinează pe card în prezenţa factorului reumatoid din serul pacienţilor.
Sensibilitatea testului este ajustată astfel încât să detecteze aproximativ 6 UI/mL dintr-un material internaţional de referinţă (OMS), provenit din serul unui pacient cu poliartrită reumatoidă.
Recomandări – vezi testul “Factor reumatoid”.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate).
Specimen recoltat – sânge venos.
Cauze de respingere a probei – specimen intens lipemic sau intens hemolizat.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare şi se lucrează imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul va fi păstrat la 2-8ºC sau la –20ºC.
Volum probă – minim 1 mL ser.
Stabilitate probă – serul separat este stabil 24 ore la 2-8ºC; 1 lună la –20ºC.
Metodă – hemaglutinare pe card
Valori de referinţă – <8 UI/mL.
Interpretarea rezultatelor
Obţinerea unei aglutinări vizibile macroscopic indică prezenţa factorului reumatoid în titru ≥ 6 UI/mL. În cazul obţinerii unui rezultat pozitiv se recurge la diluţii succesive ale serului, fiind raportată cea mai mare diluţie la care se observă aglutinare.
Limite şi interferenţe
Diagnosticul nu trebuie să se bazeze pe un singur rezultat pozitiv obţinut la acest test, ci trebuie corelat cu date clinice şi cu determinarea latex-imunoturbidimetrică a factorului reumatoid. Reactivitatea cunoscută a factorului reumatoid atât cu IgG provenite de la iepure, cât şi cu IgG umane, adică rezultate pozitive atât la testul Waaler-Rose, cât şi prin latex-imunoturbidimetrie, este considerată a fi tipică în special pentru factorul reumatoid din poliartrita reumatoidă2.
În crioglobulinemia mixtă tipul II, caracterizată în general prin prezenţa de factor reumatoid monoclonal tip IgM kappa, specificitatea acestuia nu este întotdeauna identică cu cea a factorului reumatoid asociat cu artrita reumatoidă şi astfel acesta nu reacţionează uneori cu IgG de iepure, iar testul Waaler-Rose este negativ2.
Cele 2 metode de detecţie a factorului reumatoid, având principii diferite, nu sunt comparabile.
Complexele imune circulante prezente în serul pacientului pot produce rezultate eronate.
De asemenea, incidenţa rezultatelor pozitive la subiecţi aparent sănătoşi este de 3-5%.
Reacţii pozitive pot fi obţinute nu numai în poliartrita reumatoidă, dar şi în cazuri de mononucleoză infecţioasă, hepatită, sifilis.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
2. Lothar Thomas. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,Germany, 1 Ed., 1998; 810-811.
