Informaţii generale
FSH, împreună cu LH (hormonul luteinizant), aparţine familiei hormonilor gonadotropi. FSH şi LH sunt secretaţi pulsatil de hipofiza anterioară, ca răspuns la eliberarea intermitentă de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. Nivelul sanguin al hormonilor gonadotropi este controlat de hormonii sexuali (estrogen, progesteron, testosteron etc.) prin feedback negativ pe hipotalamus4.
La bărbaţi FSH stimulează spermatogeneză (un nivel scăzut de hormoni gonadotropi poate cauza azoospermie). La femei FSH, alături de LH, stimulează creşterea şi maturarea foliculilor şi biosinteza estrogenului la nivel folicular. Nivelul de FSH are un maxim în perioada de mijloc a ciclului menstrual (faza ovulatorie), însă cu o creştere mai mică decât în cazul LH5;6;8.
În mod simplist, nivelul de FSH şi LH este crescut în cazurile în care hormonii sexuali au o producţie deficitară (hipogonadism, sindrom Klinefelter, anorhidie, sindromul testiculului feminizant, alcoolism, castrare, menopauză). Nivelul de FSH şi LH este scăzut în insuficienţă hipofizară sau hipotalamică, tumori testiculare sau suprarenaliene care influenţează secreţia de estrogeni sau androgeni.
Creşterea nivelului bazal de LH, cu un raport LH/FSH >2, la o pacientă cu anovulaţie cronică este sugestivă pentru ovarul polichistic5;6;8.
Recomandări pentru determinarea FSH
La bărbaţi: elucidarea disfuncţiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (în principal pentru diagnosticul diferenţial între insuficienţa testiculară primară şi deficitul de stimulare testiculară), afecţiuni genetice cu aberaţii cromozomiale (ex.: sindrom Klinefelter), definirea disfuncţiilor testiculare, sindromul testiculului feminizant3;5;6.
La femei: elucidarea disfuncţiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadic (în principal pentru diagnosticul diferenţial între insuficienţa ovariană primară şi deficitul de stimulare ovariană), ovarul polichistic, tulburări menstruale (inclusiv amenoreea), definirea fazelor ciclului menstrual în cursul evaluării infertilităţii, evaluarea sindromului menopauzal3;5;6.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate). Pacientele vor menţiona: • data ultimei menstruaţii; • trimestrul de sarcină7.
Specimen recoltat – sânge venos7.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator7.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C7.
Volum probă – minim 0.5 mL ser7.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat7.
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi7.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)7.
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex7:
- Băieți:
< 1 an: ≤ 3.3;
1 – 5 ani: ≤ 1.9;
5 – 10 ani: ≤ 2.3;
10 – 15 ani: 0.6-6.9;
15 – 18 ani: 0.7-9.6; - Stadiile TANNER
Stadiu l: <1.5;
Stadiu ll: <3.0;
Stadiu lll: 0.4-6.2;
Stadiu lV: 0.6-5.1;
Stadiu V: 0.8-7.2; - Bărbați: 1.5 – 12.4;
- Fete:
< 1 an: 1.2-12.5;
1 – 10 ani: 0.5-6.0;
10 – 15 ani: 0.9-8.9;
15 – 18 ani: 0.7-9.6; - Stadiile TANNER
Stadiu l: 0.6-4.1;
Stadiu ll: 0.3-5.8;
Stadiu lll: 0.1-7.2;
Stadiu lV: 0.3-7.0;
Stadiu V: 0.4-8.6;
La femei valorile sunt variabile în funcţie de perioada ciclului menstrual:
|
Faza ciclului menstrual |
Valori (mUI/mL) |
|
• faza foliculară |
3.5-12.5 |
|
• faza ovulatorie |
4.7-21.5 |
|
• faza luteală |
1.7-7.7 |
|
• postmenopauză |
25.8-134.8 |
Factor de conversie: mUI/mL = UI/L.
Limita de detecţie – 0.1 mUI/mL7.
Limite şi interferenţe
• Medicamente
Creşteri: bromocriptina, cimetidina, clomifen, digitala, eritropoietina, fenitoin, hidrocortizon, ketoconazol, levodopa, naloxon2.
Scăderi: carbamazepin, corticosteroizi, estrogeni (efectele depind de doza şi durata administrării: dozele mari determină scăderi ale FSH, iar dozele mici pot determina creşteri ale FSH), analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) în administrare continuă, megestrol, contraceptive orale, fenotiazine, stanozolol2.
Efecte variabile: danazol, finasterid, pravastatin, tamoxifen2;7;8.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
Bibliografie
