Informaţii generale
Haptoglobina este o proteină care aparţine fracţiunii alfa2-globulinelor şi deţine rol în legarea hemoglobinei libere.
Din punct de vedere structural, haptoglobina serică este o glicoproteină tetramerică alcătuită din 2 perechi de lanţuri diferite, alfa şi beta, legate prin punţi disulfhidrice. Sinteza sa are loc în principal la nivel hepatic şi este reglată de interleukinele IL-6 şi IL-11;4.
Complexul haptoglobină-hemoglobină este îndepărtat rapid din circulaţie de către sistemul reticulo-emdotelial şi metabolizat în aminoacizi liberi şi fier în doar câteva ore. Aceasta constituie o metodă eficientă de conservare a fierului4.
O scădere a haptoglobinei serice în prezenţa unei funcţii hepatice normale se produce, cel mai probabil, datorită consumului crescut al haptoglobinei în procesul de hemoliză intravasculară. Concentraţia haptoglobinei este invers proporţională cu gradul hemolizei şi cu durata episodului hemolitic2.
Detectarea la electroforeza proteinelor serice a unei hipoalbuminemii, a unei hipergamaglobulinemii policlonale şi a unei scăderi a fracţiunii alfa2-globulinelor datorită reducerii nivelului de haptoglobină la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe se asociază cu un prognostic nefavorabil4.
Pe lângă fixarea hemoglobinei libere, haptoglobina se leagă de granulocite, monocite şi limfocite, exercitând astfel activităţi imunomodulatorii1.
Recomandări pentru determinarea haptoglobinei – evaluarea stărilor hemolitice4.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate); se va evita efortul fizic înaintea recoltării3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei
Stabilitate probă – serul separat este stabil 3 luni la 15-25°C; 8 luni la 2-8°C3.
Metodă – imunoturbidimetrică3.
Valori de referinţă3 – 30-200 mg/dL.
Factori de conversie: mg/dL x 0.01 = g/dL ; mg/dL x 0.100 = μmol/L
g/L x 100 = mg/dL ; g/L x 10.00 = μmol/L
Limita de detecţie – 3.0 mg/dL (0.030 μmol/L; 0.03 g/L)3.
Interpretarea rezultatelor2
|
Creşterea haptoglobinei este asociată cu: |
Scăderea haptoglobinei este asociată cu: |
|
• Infecţii şi stări inflamatorii acute sau cronice
• neoplazii, limfoame în stadii avansate
• obstrucţie biliară
• colagenoze
• distrucţii tisulare1;3;5
|
Afecţiuni dobândite
• hemoliza intravasculară de etiologii diverse
• anemie hemolitică autoimună
• alte hemoglobinemii cauzate de hemoragii intravasculare, în special valvele cardiace artificiale şi endocardita acută bacteriană
• reacţii transfuzionale
• eritroblastoza fetală
• malaria
• hemoglobinuria paraxostică nocturnă
• hematoame, hemoragie tisulară
• purpura trombotică trombocitopenică
• anemia hemolitică indusă medicamentos (alfa-metildopa)
• afecţiuni hepatice acute sau cronice
Afecţiuni ereditare
• siclemie
• deficit de G6PD şi piruvat kinaza
• sferocitoza ereditară
• talasemie
• anemii megaloblastice
• absenţa congenitală (la 1% din populaţia africană şi asiatică)
|
Limite şi interferenţe
În cursul stărilor inflamatorii sau al corticoterapiei obţinerea unor valori normale ale haptoglobinei nu exclude hemoliza!
Bibliografie
