hGH (hormon de creștere uman)

Informaţii generale

hGH (somatotropin) este esenţial în procesul de creştere, iar la adult are un rol important în activităţile metabolice. Este sintetizat în celulele acidofile ale hipofizei anterioare, iar secreţia sa din granulele de depozit intracelulare este reglată de hormonii hipotalamici GHRH (growth hormone-releasing hormone) şi SRIF (somatotropin release-inhibiting factor); sinteza lor depinde de neurotransmiţatori, ca serotonina, dopamina, norepinefrina şi peptidele de eliberare a hormonului de creştere. De asemenea este secretat ca răspuns la efort, stres, somn profund, hipoglicemie, glucagon, insulină, hormoni tiroidieni, estrogen, testosteron şi vasopresină. În plasmă există în mai multe isoforme monomerice şi oligomeri (“big GH” şi “big big GH”). Circulă legat de GH-binding protein, care este similară domeniului extramembranar al receptorului tisular al hGH⁵.

hGH stimulează producţia de ARN, sinteza proteică, mobilizează acizii graşi din depozite şi are efecte tranzitorii antagonice insulinei; niveluri crescute timp îndelungat pot induce alterarea toleranţei la glucoză⁵.

Secreţia de hGH este pulsatilă, dar la adulţi concentraţiile plasmatice sunt stabile, oscilaţiile hGH fiind atenuate de GHBP. Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 20 minute⁵.

Dacă hipofiza secretă deficitar sau excesiv hGH în diferite etape ale creşterii, va determina apariţia nanismului şi respectiv a gigantismului. Un exces de hormon de creştere la adult va genera acromegalie.

Testul este util pentru confirmarea hipo- sau hiperpituitarismului, astfel încât să poate fi iniţiată cât mai curând terapia adecvată.

Determinarea hormonului se poate efectua atât în condiţii bazale cât şi după stimulare (efort fizic, arginină, glucagon sau insulină) sau supresie (după administrarea a 100 g glucoză).

Absenţa răspunsului sau un răspuns inadecvat la testele de stimulare se asociază cu hipopituitarismul.

În caz de gigantism sau acromegalie, se înregistrează lipsa supresiei sau o supresie incompletă după administrarea de glucoză. Mai mult, pacienţii cu acromegalie pot prezenta creşteri paradoxale de hGH la testul de supresie¹.

Recomandări pentru determinarea hGH – diagnosticul afecţiunilor hipotalamice, hipopituitarismului, acromegaliei şi a producţiei ectopice de hGH de către anumite tumori⁴.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) şi după cel puţin 30 minute de repaus, pentru determinarea concentraţiei bazale^3;4.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se congelează^3;4.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat³.

Stabilitate probă – 2 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi³.

Metodă – imunoenzimatică cu detecţie prin chemiluminiscenţă³.

Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex³:

Factor de conversie: ng/mL = μg/L.  

Limita de detecţie – 0.01ng/mL³.

Limite şi interferenţe

O singură determinare a hGH are o valoare limitată, datorită fluctuaţiilor marcate în concentraţia serică. Testele de stimulare sau supresie furnizează mult mai multe informaţii.

Niveluri crescute pot fi întâlnite postprandial, după activităţi fizice, somn profund, stres, anxietate, deficit de hormoni sexuali, în special androgeni, hipo-, hipertiroidism, hiperfuncţie suprarenaliană, niveluri crescute de acizi graşi liberi; niveluri scăzute pot apărea în foame, caşexie, deficite proteice, diabet zaharat dezechilibrat metabolic⁵.

• Medicamente

Creşteri: aminoacizi, clomipramină, clonidină, contraceptive orale, diazepam, etinil estradiol, fenitoin, indometacin, insulină, interferon, metamfetamină, metoclopramid, propranolol, vasopresină².

Scăderi: acid valproic, bromocriptină, clorpromazin, corticosteroizi, hidrocortizon, medroxiprogesteron, metildopa, prednison, propantelin².

• Interferenţe analitice

Bibliografie