Informaţii generale
IGF-binding protein 3 (IGFBP-3) este un peptid alcătuit din 264 aminoacizi, cu masă moleculară de 29kDa, produs la nivelul ficatului, ce are rol în transportul şi controlul biodisponibilităţii IGF (în special IGF-1, care este mediatorul major al efectelor anabolice şi de promovare a creşterii ale hormonului de creştere-GH). Aproximativ 95% din IGF-1 şi IGF-2 sunt legate de IGFBP-3, ceea ce face din această proteină principalul transportator al IGF în plasmă. Una din funcţiile principale al proteinei de legare este de a mări timpul de înjumătăţire al IGF de la 8 minute la mai multe ore. In acest fel, IGFBP-3 acţionează ca un stabilizator, oferind un nivel constant de IGF. Concentraţia serică a IGFBP-3 este constantă peste 24 de ore, fiind totodată dependentă de hormonul de creştere (GH), ceea ce face detectarea IGFBP-3 foarte utilă în evaluarea secreţiei de GH. Spre deosebire de secreţia GH, care este pulsatilă cu variaţii semnificative diurne, nivelele IGFBP-3 şi IGF-1 prezintă doar fluctuaţii minore.
Nivele serice scăzute de IGFBP-3 şi IGF-1 sunt observate în deficitul sau rezistenţa la hormonul de creştere. In cazul în care sunt dobândite în copilărie, aceste modificări determină deficit statural. Lipsa GH în copilărie poate fi o anomalie izolată sau poate fi asociată cu modificări ale altor hormoni hipofizari. Deficienţele hormonale multiple pot fi determinate de prezenţa unor tumori hipofizare sau hipotalamice sau pot apărea ca rezultat al radioterapiei sau chimioterapiei intratecale efectuate pentru diverse afecţiuni maligne.
In copilărie cele mai multe cazuri de rezistenţă la GH sunt uşoare sau moderate; cauzele variază de la alimentaţie deficitară până la boli sistemice severe, cum ar fi insuficienţa renală cronică. Aceste persoane pot avea nivele de IGF-1 şi IGFBP-3 în intervalul de referinţă. Formele severe de rezistenţă sunt rare şi, de obicei, sunt cauza unor defecte de receptor. Atât deficitul de GH cât şi formele uşoare-medii de rezistenţă la GH pot fi tratate cu preparate injectabile de GH uman recombinat (rhGH). Scopul terapiei de substituţie cu GH atat la copii, cât şi la adulţi este de a obţine valori serice ale IGF-1 şi IGFBP-3 în intervalul de referinţă, în mod ideal, în treimea de mijloc. Nivele mai mari sunt rareori asociate cu avantaje terapeutice suplimentare şi pot conduce la reacţii adverse pe termen lung.
Prevalenţa şi cauzele rezistenţei GH la adulţi nu sunt suficient cunoscute, în schimb deficitul de GH apare cel mai frecvent la pacienţii cu tumori hipofizare. Deficitul de GH la adult este asociat cu scăderea masei musculare şi creşterea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare, iar tratamentul de substituţie rămâne o problemă controversată.
Concentraţii serice crescute de IGFBP-3 şi IGF-1 indică fie o supraproducţie de GH, fie o terapie excesivă cu rhGH. Excesul endogen de GH este cauzat, în principal, de adenoamele hipofizare secretante de GH şi determină gigantism, dacă este dobândit înainte de închiderea cartilajelor de creştere şi acromegalie ulterior. Ambele afecţiuni sunt asociate cu organomegalie generalizată, hipertensiune arterială, diabet zaharat, cardiomiopatie, osteoartrită, neuropatii de compresie, creşterea uşoară a riscului de cancer şi reducerea longevităţii.
Avantajul determinării IGFBP-3 faţă de IGF-1 este faptul că prezintă nivele ridicate la copiii mici, fiind folosit pentru a diagnostica copiii cu statură mică şi concentraţii normale ale hormonului de creştere. IGFBP-3 este un parametru fiabil pentru monitorizarea eficacităţii tratamentului, fiind un test important alături de măsurarea de IGF-12;3;4.
Recomandări pentru determinarea IGFBP-3:
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul imediat; dacă acest lucru nu este posibil, serul se congelează1.
Volum probă – 1mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat1.
Stabilitate probă – 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metoda – imunochimica cu detecţiei prin chemiluminiscenţă (CLIA)1.
Valori de referinţă – sunt dependente de sex şi vârstă1:
| Varsta | Valori |
| 1-7 zile | <0.7 |
| 8-15 zile | 0.5 – 1.4 |
| 16 zile – 12 luni | 0.7 – 3.6 |
| 1 – 2 ani | 0.8 – 3.9 |
| 2 – 3 ani | 0.9 – 4.3 |
| 3 – 4 ani | 1.0 – 4.7 |
| 4 – 5 ani | 1.1 – 5.2 |
| 5 – 6 ani | 1.3 – 5.6 |
| 6 – 7 ani | 1.4 – 6.1 |
| 7 – 8 ani | 1.6 – 6.5 |
| 8 – 9 ani | 1.8 – 7.1 |
| 9 – 10 ani | 2.1 – 7.7 |
| 10 – 11 ani | 2.4 – 8.4 |
| 11 – 12 ani | 2.7 – 8.9 |
| 12 – 13 ani | 3.1 – 9.5 |
| 13 – 14 ani | 3.3 – 10 |
| 14 – 15 ani | 3.5 – 10 |
| 15- 16 ani | 3.4 – 9.5 |
| 16 – 17 ani | 3.2 – 8.7 |
| 17 – 18 ani | 3.1 – 7.9 |
| 18 – 19 ani | 2.9 – 7.3 |
| 19 – 20 ani | 2.9 – 7.2 |
| 20 – 25 ani | 3.4 – 7.8 |
| 25 – 30 ani | 3.5 – 7.6 |
| 30 – 35 ani | 3.5 – 7.0 |
| 35 – 40 ani | 3.4 – 6.7 |
| 40 – 45 ani | 3.3 – 6.6 |
| 45 – 50 ani | 3.3 – 6.7 |
| 50 – 55 ani | 3.4 – 6.8 |
| 55 – 60 ani | 3.4 – 6.9 |
| 60 – 65 ani | 3.2 – 6.6 |
| 65 – 70 ani | 3.0 – 6.2 |
| 70 – 75 ani | 2.8 – 5.7 |
| 75 – 80 ani | 2.5 – 5.1 |
| 80 – 85 ani | 2.2 – 4.5 |
Interpretarea rezultatelor
● Valorile serice ale IGFBP-3 pot fi influenţate de mai mulţi factori: vârstă, dezvoltare sexuală, nutriţie, funcţia hepatică şi renală. IGFBP-3 creşte în timpul copilăriei precoce şi pubertăţii şi apoi scade uşor la adult.
● Concentraţia de IGFBP-3 scade în perioadele de post şi în malnutriţia cronică. Nivelele serice ale IGFBP-3 sunt scăzute în insuficienţa hepatică şi diabetul zaharat, dar sunt crescute în insuficienţa renală cronică.
● In deficitul sau rezistenţa severă la GH, nivelul seric al IGF-1 şi IGFBP-3 este scăzut în raport cu intervalul de referinţă corespunzător limitei de vârstă.
● Pacienţii cu deficit incomplet sau rezistenţă uşoară până la moderată pot avea valori plasmatice în intervalul de referinţă.
● Inregistrarea unor valori crescute de IGF-1 şi IGFBP-3 susţine diagnosticul de acromegalie sau gigantism la persoanele cu semne şi simptome sugestive4.
Limite şi interferenţe
Bibliografie
