Informaţii generale
IgA reprezintă 10-15% din totalul imunoglobulinelor1. IgA sunt anticorpii secretori majori; se găsesc în lacrimi, salivă, secreţii respiratorii, gastrointestinale şi urogenitale. In forma dimerică (IgA2) conţin suplimentar 2 lanţuri oligopeptice: unul joncţional şi altul secretor (o glicoproteină). IgA2 este rezistentă la acţiunea proteolitică şi are rol în aglutinarea bacteriilor, împiedicând astfel penetrarea mucoaselor5.
Concentraţii crescute de IgA monoclonale apar în afecţiuni limfoproliferative, în special mielomul multiplu IgA şi limfomul „mediteranean” cu localizare intestinală. Un vârf monoclonal >2g/dL constituie un criteriu major de diagnostic pentru mielomul multiplu. Creşteri ale IgA pot fi întâlnite în numeroase afecţiuni ale suprafeţelor mucoase. Scăderi ale IgA se înregistrează la pacienţii cu boala sinopulmonară cronică, ataxie-telengiectazie şi deficit congenital. Unele deficite clinic semnificative de IgA sunt însoţite de un deficit concomitent de IgG2 şi IgG4.
Pacienţii cu deficit congenital de IgA sunt predispuşi la afecţiuni autoimune şi pot dezvolta anticorpi faţă de IgA, avand risc de anafilaxie dacă sunt transfuzaţi cu sânge ce conţine IgA1;4.
Recomandări pentru determinarea IgA
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – ser intens lipemic3.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni 2-8°C; 6 luni la – 20°C3.
Metoda – imunoturbidimetrică3
Valori de referinţă 3
|
Varsta |
Valori (mg/dL) |
|
0 – 1 an |
0.0 – 83 |
|
1 – 3 ani |
20 – 100 |
|
4 – 6 ani |
27 – 195 |
|
7 – 9 ani |
34 – 305 |
|
10 – 11 ani |
53 – 204 |
|
12 – 13 ani |
58 – 358 |
|
14 – 15 ani |
47 – 249 |
|
16 – 19 ani |
61 – 348 |
|
Adult |
70 – 400 |
Limita de detecţie – 4 mg/dL (0.04 g/L)3.
Interpretarea rezultatelor
|
Creşterea IgA este asociată cu: |
Scăderea IgA este asociată cu: |
Scăderea IgA şi a altor imunoglobuline: |
| • mielom IgA
• ciroză hepatică • icter obstructiv • alcoolism • infecţii subacute si cronice • LES (la unii pacienţi) • sarcoidoza (la unii pacienţi) • sindrom Wiskott-Aldrich1;2 |
• ataxie-telengiectazie
• boala sinopulmonară cronică • abstinenţa de la alcool (după 1 an) • deficit congenital • disgamaglobulinemie • malabsorbţie (la unii pacienţi) • LES (uneori) • ciroză hepatică (uneori) • boala Still (uneori) • otita medie recurentă (uneori) • mielom non-IgA • macroglobulinemie Waldenström1;2 |
• agamaglobulinemie dobandită si congenitală
• aplazie timică ereditară • disgamaglobulinemie de tip I şi II • la sugar şi in prima copilărie1;2
|
Limite şi interferenţe
Bibliografie
