Informaţii generale
IgE sunt imunoglobuline fixate prin fragmentul Fc pe suprafaţa mastocitelor; cuplarea lor cu antigenul produce degranularea mastocitului cu declanşarea reacţiei alergice (tip I, imediat, anafilactic)6.
În serul persoanelor normale concentraţia IgE reprezintă mai puţin de 0.001% din totalul imunoglobulinelor. IgE deţin un rol important în medierea reacţiilor alergice care se produc în urma expunerii la alergeni a indivizilor susceptibili (atopici).
IgE au o structură similară cu a celorlalte imunoglobuline, fiind alcătuite din 2 lanţuri uşoare şi 2 lanţuri grele. Lanţurile grele ale fiecărei molecule de IgE conţin o regiune variabilă responsabilă de specificitatea antigenică.
Deoarece mielomul IgE este extrem de rar, utilitatea clinică a determinării IgE se rezumă în general la rolul său de mediator al răspunsului alergic. Majoritatea moleculelor de IgE din ser sunt fixate pe suprafaţa mastocitelor şi a granulocitelor bazofile. Interacţiunea alergenilor cu IgE specifice de pe suprafaţa acestor celule determină eliberararea de histamină şi a altor substanţe vasoactive, iniţiind astfel reacţia alergică. Aproximativ jumătate din indivizii cu rinită alergică sau astm prezintă niveluri crescute de IgE; restul, deşi au concentraţii crescute de IgE alergen specifice, prezintă niveluri normale de IgE totale. Studiile au indicat că nivelul IgE totale este adesea crescut la pacienţii cu dermatită atopică, iar nivelul IgE tinde să se coreleze cu severitatea eczemei.
Concentraţia IgE este de asemenea crescută la pacienţii cu infestări parazitare, aspergiloza bronhopulmonară alergică şi într-un anumit tip de imunodeficienţă (sindromul Job)5.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)4.
Specimen recoltat – sânge venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator4.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; serul separat se lucrează imediat ori se stochează la 4ºC sau la -20ºC. Probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel4.
Volum probă – minim 0.5 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic4.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la 2-8°C; 6 luni la – 20°C4.
Metoda – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)4
Valori de referinţă4
|
Varsta
|
Valori (UI/mL)
|
|
<1 an
|
<15
|
|
1-5 ani
|
<60
|
|
6-9 ani
|
<90
|
|
10-15 ani
|
< 200
|
|
Adult
|
< 100
|
Factori de conversie: UI/mL x 2.4 = ng/mL
ng/mL x 0.42 = UI/mL.
Limita de detecţie – 0.10 UI/mL (0.24 ng/mL)4.
Interpretarea rezultatelor
|
Creşterea IgE este asociată cu :
|
Scăderea IgE este asociată cu:
|
|
• astm bronsic extrinsec
• febra fânului
• eczema atopică
• parazitoze
• sindromul Job
• mielomul IgE1;3
|
• deficienţe ereditare
• imunodeficienţa dobândită
• sindromul ataxie-telengiectazie
• mielom non-IgE1;3
|
Limite şi interferenţe
Un nivel normal de IgE nu excude existenţa fenomenelor alergice5. Pentru depistarea statusului atopic se recomandă, în funcţie de vârstă, efecturea testelor Phadiatop Infant şi Phadiatop4.
• Medicamente
Creşteri: aztreonam, penicilina G2.
Scăderi: fenitoin2.
• Interferenţe analitice
Pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
– tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina şi anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniţi de la şoarece administraţi la unii pacienţi în scop diagnostic sau terapeutic4.
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Immunodiagnostic studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 530-651.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1188-1238.
3. Jacques Wallach. Analize de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiinţelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 49-121.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin E, Total. www.labcorp.com .2010. Ref Type: Internet Communication.
6. Minodora Dobreanu. Metabolismul proteinelor. In Biochimie clinica. Implicatii practice. University Press, Romania, Ed. 2006, 133-150.
