Informaţii generale
Rolul major al interleukinei 8 (IL-8) în cadrul răspunsului inflamator al organismului este cel de a induce acumularea neutrofilelor în regiunile lezate.
Citokina chemoatractantă IL-8 aparţine familiei α (sau CXC) de chemokine, fiind denumită, în consecinţă, şi CXCL83;4.
Ambii receptori specifici ai IL-8, IL-8RA şi IL-8RB, sunt de tipul receptorilor cu 7 domenii transmembranare. IL-8RA are specificitate şi afinitate mai mare pentru IL-8 decât IL-8RB, în timp ce IL-8RB se pare că poate lega şi alte proteine conexe chemokinei IL-84.
Chemokina IL-8 este secretată ca peptid mic (monomer, 8 kDa, 72 aminoacizi) de către câteva tipuri celulare (celule endoteliale, celule epiteliale, fibroblaste, neutrofile, monocite, macrofage, limfocite T) şi este eliberată ca răspuns la stimuli variaţi, de tipul lipopolizaharidelor (LPZ) şi leucotrienelor. Deşi IL-8 poate exista şi sub formă de homodimer (legătura necovalentă), acţiunea chemoatractantă maximală o are în forma sa monomerică4.
Chemokina IL-8 a fost descoperită iniţial ca fiind factor de activare a neutrofilelor, ulterior evidenţiindu-se rolul său în recrutarea şi acumularea neutrofilelor la nivelul zonelor inflamate. Acţiunile chemotactice se adresează secundar şi altor celule, precum bazofilele şi un subset de limfocite T (CD4/CD8)3;4.
Expresia IL-8 este crescută la nivelul celulelor endoteliale din vecinătatea situsului inflamator. Fiind o proteină solubilă, IL-8 formează un gradient chemotactic în interiorul ţesuturilor, ghidând leucocitele activate extravazate către zonele inflamate. Traversarea endoteliului de către leucocitele activate este facilitată de IL-8 care alterează expresia integrinelor4.
Deşi IL-8 are rolul principal de chemoatractant, nivelele crescute sanguine de IL-8 se asociază cu o acumulare scăzută de neutrofile în zonele inflamate şi cu neutrofilie sistemică. Chemokinele pot promova progresia bolilor, studiile relevând rolul IL-8 în variate circumstanţe inflamatorii, de la artrita cronică la sepsis4.
În cazul sepsisului, IL-8 are rolul central în acumularea neutrofilelor în diverse organe şi în progresia către stadiile finale ale bolii. Măsurarea IL-8 concomitent cu proteina C reactivă la nou-născuţi permite identificarea cazurilor reale de sepsis neonatal precoce, reducând în consecinţă administrările ne-necesare de antibiotice4.
Recomandări pentru determinarea IL-8
Titrurile interleukinelor determinate în diverse lichide biologice pot fi utilizate în diagnosticarea unor afecţiuni imune şi în monitorizarea tratamentelor, doar în corelaţie cu date clinice şi paraclinice complementare.
Pregaăire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial1.
Specimen recoltat – sânge venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Cantitate recoltată – minim 0.5 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate1.
Prelucrare necesara după recoltare – se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea completă a coagulului, iar proba va fi imediat congelată la -20°C; probele recoltate în afara punctelor laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate1.
Stabilitate probă – serul este stabil 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi1.
Metodă – metoda imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA)1.
Valori de referinţă – < 15pg/mL1.
Interpretarea rezultatelor
Niveluri crescute ale marker-ului se întâlnesc în:
- boli coronariene (în discuţie valoarea predictivă)2;
- sepsis neonatal4;
- preeclampsie severă6.
Bibliografie
