Informaţii generale
Mycoplasmele sunt cunoscute ca fiind cele mai mici forme biologice ce pot supravieţui singure. Spre deosebire de toate celelalte bacterii, aceste procariote nu au perete celular. Mycoplasmele sunt ubicuitare regnului vegetal şi animal, dar Mycoplasma spp. şi Ureaplasma urealyticum colonizează şi infectează omul şi nu se găsesc la animale. Ele reprezintă cele 2 genuri ale familiei Mycoplasmataceae5.
Mycoplasmele fac parte din flora microbiană a omului şi se găsesc în special la nivelul orofaringelui, tractului respirator superior şi tractului urogenital. De aceea, ele sunt considerate în principal microorganisme comensale.
Implicarea M. genitalium, M. pirum, M. penetrans şi M. fermentans în bolile umane este incertă; habitatul şi transmisia acestor mycoplasme sunt necunoscute.
Sunt cunoscute 3 specii a căror izolare prezintă semnificaţie (M. pneumoniae, U. urealyticum şi M. hominis) deoarece rolul lor în infecţiile umane este foarte bine stabilit: U. urealyticum şi M. hominis se pot izola din tractul genito-urinar, în timp ce M. pneumoniae se izolează din tractul respirator.
Mycoplasmele şi ureaplasmele pot coloniza tractul genital al nou-născuţilor în timpul naşterii. Ureaplasma a fost izolată la aproximativ 1/3 din fetiţe, iar Mycoplasma spp. într-un procent mai mic, în timp ce la băieţi această colonizare este mai redusă. De asemenea atât mycoplasmele cât şi ureaplasmele au fost izolate de la nivelul nasului şi faringelui la 15% dintre nou-născuţi.
In general, această colonizare nu persistă peste vârsta de 2 ani, însă, odată cu pubertatea apare din nou colonizarea cu aceşti germeni, ca urmare a începerii vieţii sexuale.
Colonizarea tractului genital cu Ureaplasma este de patru ori mai frecventă decat cea cu Mycoplasma spp. şi este mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Prezenţa lor este dificil de interpretat, aceasta reflectând probabil colonizarea2.
Variabilitatea antigenică, capacitatea de a suprima răspunsul imun al gazdei, rata mică de proliferare şi localizarea intracelulară ar putea explica natura cronică a infecţiilor cu Mycoplasma spp. şi incapacitatea frecventă a gazdei de a suprima infecţia prin răspunsuri imune şi non-imune3.
Unele specii, de ex. M. pirum, M. penetrans şi M. fermentans au fost implicate drept cofactori infecţioşi în infecţia cu HIV, fiind detectate în aproximativ 20% din cazuri. Ele pot influenţa patogeneza infecţiei cu HIV prin activarea sau supresia specifică şi directă a sistemului imun, producţia de superantigene, cu alterări ulterioare ale răspunsurilor imune, sau prin contribuţia la stresul oxidativ. Infecţia cu HIV ar putea creşte susceptibilitatea acestor pacienţi la infecţii cu diferite specii de mycoplasme, de ex. M. fermentans3.
Aspecte clinice
Infecţiile provocate de mycoplasme sunt asimptomatice în 30-70% din cazuri.
Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum sunt implicate într-o gamă variată de afecţiuni urogenitale: boala inflamatorie pelvină, sterilitate, avort septic, uretrite nongonococice la bărbaţi, rar orhiepididimite, sindrom uretral la femei, infecţii puerperale acute (subacute şi cronice), pielonefrite, peritonite, sindrom Reiter. Anumite serotipuri sunt implicate în etiopatogenia infertilităţii4.
Dismicrobismul vaginozelor include frecvent şi M. hominis. Tot M. hominis poate da, rareori, vaginite prepubertare1.
Transmiterea se poate face prin contact direct între gazde, vertical de la mamă la făt, prin infecţii nosocomiale şi prin transplant.
Din totalul uretritelor nongonococice, 20-25% sunt provocate de M. hominis, U. urealyticum şi M. genitalium. Aceşti agenţi colonizează vaginul femeilor care au contact cu mai mulţi parteneri. Clinic se manifestă ca: vaginite, cervicite, bartholinite, febră puerperală şi chiar sterilitate.
Ureaplasma poate cauza inflamaţii placentare, poate invada sacul amniotic, provocând infecţii persistente şi complicaţii la naştere. Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum au fost izolate, în aproximativ 10% din cazuri, din sângele femeilor cu febră puerperală sau avort, dar nu şi de la femeile afebrile care au avut avorturi sau la gravidele sănătoase.
La persoanele cu sistem imun intact, M. hominis şi U. urealyticum sunt, de obicei, germeni comensali ai mucoasei tractului genital inferior, prezenţa lor nefiind asociată cu manifestări clinice. Virulenţa lor este scăzută, comportându-se ca oportunişti. Prezenţa lor în această zona în procente diferite este explicată prin modul de comportament şi se referă la: statutul economic, comportamentul sexual şi numărul partenerilor sexuali5.
Infecţiile cu M. hominis şi U. urealyticum, alături de Chlamydia trachomatis, sunt considerate boli venerice “de generaţia a III-a”; infecţiile evoluează cronic şi produc o serie de complicaţii, afectând calitatea vieţii individului. Aceste persoane pot rămâne mult timp “purtători sănătoşi” ai infecţiei, surse în vehicularea agenţilor infecţiosi pe cale sexuală.
In vederea reducerii morbidităţii se impun: depistarea şi tratarea corectă a bolnavilor, controlul periodic al acestora pentru evitarea recidivelor şi educaţia sanitară în rândul populaţiei active sexual.
Diagnosticul de laborator
Probele corespunzătoare pentru cultivarea mycoplasmelor sunt: sânge, lichid sinovial, lichid amniotic, LCR, urină, secreţie prostatică, spermă, spută, lichid pleural, lavaj bronho-alveolar etc., în funcţie de condiţiile clinice şi de suspiciunea de diagnostic.
In laboratoarele Synevo se efectuează numai determinări din secreţii urogenitale: secretie vaginala si secretie col uterin pentru femei iar pentru barbati urina primul jet, secretie uretrala, secretie prostatica si sperma4.
Recoltarea secreţiilor vaginale, col uterin şi uretrale se efectuează cu tamponul; se va asigura rotirea viguroasă a tamponului pentru obţinerea de celule potenţial infectate cu mycoplasme. Tamponul va fi introdus în recipientul furnizat de laborator.Determinarea mai poate fi efectuată la bărbaţi din urina-primul jet, spermă si secretie prostatica.
Nu se recoltează probe dacă s-au administrat lubrifianţi sau antiseptice locale. Se recomandă tampoane de Dacron, calcium alginate sau poliester, cu mâner de plastic sau aluminiu, deoarece alte materiale pot avea un efect inhibitor asupra mycoplasmelor.
Mycoplasmele sunt microorganisme foarte sensibile în condiţii de mediu cald şi uscat. De aceea, probele trebuie recoltate pe mediu de transport corespunzător. Probele au stabilitate 24 de ore la temperatura camerei si 48 de ore la 2-8 º C.
Prelucrarea probelor, valori de referinţă şi comunicarea rezultatelor
In laboratorul Synevo pentru cultura şi identificarea Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum se foloseşte un kit ce combină cultura în bulionul selectiv cu stripul ce conţine 30 de godeuri. Bulionul furnizează condiţii optime de creştere a Mycoplasmei (pH, substraturi, asocierea mai multor factori de creştere). Dacă o cultură în bulion este pozitivă, atunci substraturile specifice (uree pentru Ureaplasma spp şi arginina pentru M. hominis) şi indicatorul de culoare roşu fenol prezente în bulion vor conduce la schimbarea culorii, ca urmare a creşterii pH–ului.
După inoculare, bulionul este dispersat în strip, iar citirea se face la 24 ore. Acesta furnizeaza simultan rezultate pentru identificare, apreciere semicantitativă şi testarea susceptibilităţii izolatelor fata de 13 antibiotice din 5 clase: Tetracicline (Doxiciclina,Tetraciclina, Minociclina), Macrolide (Eritromicina, Azitromicina, Claritromicina, Roxitromicina, Josamicina), Quinolone (Ciprofloxacina, Ofloxacina, Levofloxacina), Lincosamide (Clindamicina) si Streptogramine (Pristinamicina).
Trusa asigura o buna specificitate pentru produsele patologice cu contaminare microbiana (alte bacterii decat Mycoplasma si Ureaplasma).
Valori de referinţă
In cazul unor rezultate pozitive sunt posibile două situaţii:
- Ureaplasma urealyticum şi/sau Mycoplasma hominis >104 UFC/proba; va fi comunicată antibiograma;
- Ureaplasma urealyticum şi/sau Mycoplasma hominis <104 UFC/proba; va fi comunicată antibiograma împreună cu următorul comentariu: “Având în vedere că Mycoplasama hominis şi Ureaplasma urealyticum fac parte din flora comensală a mucoasei tractului urogenital, medicul va interpreta oportunitatea tratamentului în funcţie de contextul clinic”.
Rezultatul echivoc se comunică atunci când trusa nu poate fi interpretată.
Acest aspect apare datorită prezenţei în proba a florei microbiene (alta decat Mycoplasma şi Ureaplasma) dotată cu echipament enzimatic care metabolizează substraturile specifice şi virează indicatorul de culoare din trusă. In această situaţie va fi comunicat rezultatul echivoc împreună cu următorul comentariu: “Probă contaminată bacterian, rugăm repetarea recoltării după efectuarea tratamentului adecvat”4.
Bibliografie
