Nichel în urină

Informaţii generale

Rolul nichelului în organismul uman este discutabil. Există unele dovezi că ar fi implicat în absorbţia fierului, calciului şi zincului.

Nichelul este prezent în minereuri sub trei forme principale: sulfid, silicat şi arsenid². Are numeroase aplicaţii industriale: component al multor aliaje, placarea metalelor, producerea dispozitivelor electrice şi electronice⁴.

Expunerea la nichel se produce cel mai frecvent în mediul industrial, fie prin inhalarea prafului de nichel, fie prin contact dermic. Inhalarea acută determină febră şi iritaţia tractului respirator. Contactul dermic poate genera dermatita alergică de contact. De asemenea printre efectele toxice ale nichelului se numară şi depresia SNC^1;4.

Numeroasele studii epidemiologice au arătat că expunerea cronică la praful de nichel şi la subsulfidul de nichel poate cauza cancer pulmonar sau nazal².

Recomandări pentru determinarea nichelului – monitorizarea expunerii la nichel⁴ .

Pregătire pacient – nu este necesară⁴.

Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) o probă de urină spontană^3;4.

Cauze de respingere a probei – specimen coagulat^3;4.

Recipient de recoltare – 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) eprubetă pentru urină^3;4.

Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2) aproximativ 10 mL^3;4.

Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară³.

Stabilitate probă – probele de sânge şi urină se păstrează la temperatura camerei sau la frigider până în momentul lucrului^3;4.

Metoda – plasma cuplată inductiv cu spectrometrie de masă³.

Valori de referinţă:

Nichelul în sânge⁴:                      Nichelul în urină⁴:

<3.8 μg/L                                            < 2.1μg/L

Factor de conversie¹: μg/L x 17.1 = nmol/L;nmol/L x 0.058 = μg/L. 

Bibliografie