Informaţii generale
Rolul nichelului în organismul uman este discutabil. Există unele dovezi că ar fi implicat în absorbţia fierului, calciului şi zincului.
Nichelul este prezent în minereuri sub trei forme principale: sulfid, silicat şi arsenid2. Are numeroase aplicaţii industriale: component al multor aliaje, placarea metalelor, producerea dispozitivelor electrice şi electronice4.
Expunerea la nichel se produce cel mai frecvent în mediul industrial, fie prin inhalarea prafului de nichel, fie prin contact dermic. Inhalarea acută determină febră şi iritaţia tractului respirator. Contactul dermic poate genera dermatita alergică de contact. De asemenea printre efectele toxice ale nichelului se numară şi depresia SNC1;4.
Numeroasele studii epidemiologice au arătat că expunerea cronică la praful de nichel şi la subsulfidul de nichel poate cauza cancer pulmonar sau nazal2.
Recomandări pentru determinarea nichelului – monitorizarea expunerii la nichel4 .
Pregătire pacient – nu este necesară4.
Specimen recoltat – 1) sânge venos; 2) o probă de urină spontană3;4.
Cauze de respingere a probei – specimen coagulat3;4.
Recipient de recoltare – 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant; 2) eprubetă pentru urină3;4.
Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul; 2) aproximativ 10 mL3;4.
Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară3.
Stabilitate probă – probele de sânge şi urină se păstrează la temperatura camerei sau la frigider până în momentul lucrului3;4.
Metoda – plasma cuplată inductiv cu spectrometrie de masă3.
Valori de referinţă:
Nichelul în sânge4: Nichelul în urină4:
<3.8 μg/L < 2.1μg/L
Factor de conversie1: μg/L x 17.1 = nmol/L;nmol/L x 0.058 = μg/L.
Bibliografie