Informaţii generale şi recomandări pentru determinarea ProGRP
ProGRP este un precursor stabil al hormonului intestinal GRP (Gastrin Releasing Peptide = peptidul care elibereaza gastrina). Astfel, neuropeptidul GRP, echivalentul la om al bombesinei amfibiene, este sintetizat ca un prohormon – proGRP – ce există în 3 variante, cu 115, 118 şi, respectiv, 125 aminoacizi. Regiunea proGRP-98 este comună tutoror celor 3 variante, iar anticorpii îndreptaţi împotriva acestei secvenţe au fost folosiţi în dezvoltarea testelor care determină proGRP în ser.
Niveluri crescute de proGRP au fost detectate în cancerul pulmonar cu celule mici (SCLC), având o sensibilitate şi specificitate înaltă pentru acest tip de tumoră4. Valorile ProGRP se corelează cu extinderea tumorii; astfel s-a constatat că în cazurile de boală limitată sensibilitatea markerului este de 58.3%, pe când în cele extinse sensibilitatea atinge 95.5%3.
Studiile clinice au indicat că proGRP şi enolaza neuron-specifică (NSE) deţin un rol complementar în diagnosticul şi prognosticul SCLC. Astfel, proGRP este mai sensibil decât NSE pentru diagnosticul SCLC (inclusiv în diferenţierea faţă de cancerul pulmonar altul decât cel cu celule mici), în timp ce NSE are valoare superioară ca factor de prognostic5.
Un studiu retrospectiv recent a analizat valoarea diagnostică unică şi combinată a marker-ilor CEA, Cyfra 21-1, NSE şi ProGRP la 1747 pacienţi cu tumori pulmonare de origine necunoscută. In total, 99.8% dintre pacienţii cu cancer pulmonar au eliberat cel puţin unul din cei 4 biomarkeri (la valori care au depăşit mediana lotului de control); pentru diferenţierea afecţiunilor pulmonare maligne de cele benigne, fiecare marker a atins o specificitate pentru tumori de 100% la valori crescute: CEA 20 ng/mL, Cyfra 21-1 40 ng/mL, NSE 45 ng/mL, ProGRP 250 pg/mL. La o specificitate de >99% ProGRP a atins cea mai înalta eficacitate diagnostică pentru SCLC (valoare predictivă pozitivă 57%), iar CEA a prezentat cea mai mare capacitate de a detecta tumori maligne în general (17%) şi adenocarcinoame pulmonare în mod special (29%). Marker-ul Cyfra 21-1 a fost dominant pentru cancerul cu celule scuamoase (12%). Folosirea combinată a celor 4 markeri a avut valoare predictivă pozitivă de 50% pentru tumorile pulmonare maligne, 44% pentru NSCLC, 36% pentru carcinoamele ce celule scuamoase, 53% pentru adenocarcinoame şi, respectiv 78%, pentru SCLC. In concluzie, la pacienţii cu tumori pulmonare de origine necunoscută, folosirea combinată a celor 4 markeri este utilă în diferenţierea proceselor maligne de cele benigne şi a celor primare, de cele secundare1.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator2.
Cantitate recoltată – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate; nu sunt acceptate probe de plasmă2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare cât mai repede după formarea completă a coagulului; dacă proba nu poate fi analizată imediat va fi congelată la -20°C; probele recoltate în afara sediului laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate2.
Stabilitate probă – serul este stabil 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi2.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin chemiluminiscenţă (CLIA)1.
Valori de referinţă1 – <30 ng/mL.
Bibliografie
