Rezistența la proteina C activată (APCR)

Informaţii generale

Termenul de rezistenţă la proteina C activată descrie incapacitatea proteinei C activate (APC) de a anticoagula plasma, iar această condiţie este asociată cu o predispoziţie crescută pentru tromboze venoase.

Mecanismul rezistenţei la proteina C activată a devenit mai bine cunoscut o dată cu identificarea în 1994 a mutaţiei punctiforme G1691A de la nivelul genei care codifică factorul V al coagulării. Ca urmare a acestei mutaţii este generat un factor V anormal (factorul V Leiden), caracterizat prin înlocuirea argininei din poziţia 506 cu glutamina şi modificarea consecutivă a situsului de legare a APC. Ulterior a fost identificat şi un alt defect cauzat de mutaţia G1691A şi anume incapacitatea factorului V Leiden de a acţiona ca un cofactor în procesul de degradare a FVIII activat de către APC.

APC inactivează FVa prin clivarea a 3 legături de la nivelul lanţului greu (amino-terminal): Arg506, Arg306, Arg679. Clivarea de la nivelul Arg506 este necesară pentru expunerea eficientă a celorlalte 2 situsuri de clivare, iar absenţa sa determină rezistenţa la APC.

Factorul V Leiden reprezintă principala cauză de APCR, fiind prezent la aproximativ 90% dintre pacienţi. În absenţa factorului V Leiden, APCR constituie un factor de risc independent pentru tromboza venoasă, riscul corelându-se direct proporţional cu gradul rezistenţei. Printre condiţiile asociate cu APCR în absenţa factorului V Leiden se numără: nivelul crescut de FVIII, sarcina, administrarea de contraceptive orale, terapia hormonală de substituţie, prezenţa anticoagulantului lupic.

APCR în absenţa factorului V Leiden este mult mai frecventă la femei decât la bărbaţi ceea ce indică o predispoziţie mai mare pentru tromboze post-operatorii la persoanele de sex feminin. Pe de altă parte, cea mai mică incidenţa a APCR este întâlnită la indivizii cu grupa sangvină O, deoarece aceştia prezintă un nivel relativ mai scăzut de FVIII.

Factorul V Cambridge, o condiţie rară generată de o mutaţie care determină înlocuirea argininei din poziţia 306 cu treonina, este de asemenea asociat cu APCR. Până în prezent nu a fost identificată nici o mutaţie la nivelul celui de-al treilea situs de clivare al FVa (Arg679)^1;2.

Recomandări pentru determinarea APCR – test screening pentru factorul V Leiden³.

Pregătire pacient – se va evita recoltarea probei de pe catetere heparinizate³.

Specimen recoltat – sânge venos³.

Recipient de recoltă – vacutainer cu citrat Na 0.105 M (1/9), capac bleu/verde³.

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul³.

Cauze de respingere a probei – probă în cantitate inadecvată (sub nivelul indicat pe vacutainer); specimen hemolizat; prezenţă de coaguli în probă³.

Prelucrare necesară după recoltare – centrifugare 15 min. la 2500 g pentru obţinerea plasmei (plasma trebuie să fie foarte săracă în trombocite, T <10000/μL – dublă centrifugare), urmată imediat de separarea plasmei şi congelarea acesteia; probele recoltate în afara laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate¹.

Stabilitate probă – plasma separată este stabilă 1 lună la -20°C³.

Metodă – test de coagulare care acţionează specific la nivelul complexului protrombinazei, prin utilizarea unui activator de protrombină dependent de FVa izolat dintr-un venin de şarpe; sunt eliminate astfel posibilele interferenţe exercitate de către factorii situaţi în amonte în cascada coagulării precum şi dependenţa faţă de ionii de calciu; într-o primă etapă, plasma diluată a pacientului va fi incubată la 37°C cu un activator de factor V provenit din veninul de Daboia russeli, care converteşte FV în FVa; coagularea va fi iniţiată în absenţa calciului prin adăugarea unui activator de protrombină dependent de FVa izolat din veninul de Notechis scutatus; se efectuează două teste de coagulare cu şi fără adăugarea de APC, după care se calculează raportul dintre cei doi timpi; adăugarea APC va alungi semnificativ timpul de coagulare la persoanele cu genotip sălbatic, în timp ce pacienţii cu factor V Leiden prezintă rezistenţă la APC, astfel că timpul lor de coagulare nu va fi influenţat semnificativ de adăugarea acestui reactiv; reactivii conţin un inhibitor de heparină ceea ce permite efectuarea testului la pacienţi aflaţi sub heparinoterapie, având concentraţii ale heparinei ≤2UI/mL³.

Valori de referinţă – ≥2.5 (raport)³.

Limite şi interferenţe

Bibliografie

1. Jennings I, Cooper P. Screening for Thrombophilia: A Laboratory Perspective. In British Journal of Biomedical Science, 2003, 60(1):39-51.
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Activated Protein C Resistance www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
4. Reta Schöni, Peter Quehenberger, Jogin R Wu, Marianne Wilmer. Clinical evaluation of a new functional test for detection of activated protein C resistance (Pefakit® APC-R Factor V Leiden) at two centers in Europe and the USA. In Thrombosis Research 2007; 119(1): 17-26.