Spermogramă

Informaţii generale

Sperma este un produs complex la formarea căruia contribuie întregul tract reproductiv al bărbatului: testicule, epididime, canale deferente, vezicule seminale, prostata şi glandele bulbo-uretrale. Lichidul spermatic este constituit din două părţi distincte: plasma seminală (rezultată în special din secreţia prostatei, veziculelor seminale şi glandelor bulbouretrale) şi elementele figurate (spermatozoizii şi/sau celulele germinale provenite din testicul).

Testiculele produc spermatozoizii (care reprezintă aproximativ 5% din volumul spermei). Spermatozoizii sunt stocaţi în porţiunea ampulară a ductelor deferente până la eliberarea lor în procesul de ejaculare. Aici spermatozoizii sunt metabolic inactivi datorită mediului acid şi a aportului scăzut de oxigen. S-a estimat că în această zonă spermatozoizii pot supravieţui aproximativ o lună^1;5;6.

Veziculele seminale produc aproximativ 60% din volumul spermei. Acest lichid vâscos cu pH neutru sau uşor alcalin este galben sau intens pigmentat ca rezultat al conţinutului mare în flavone care sunt responsabile de fluorescenţă în lumina ultravioletă. Aici se află şi originea fructozei, care constituie substratul energetic necesar mobilităţii spermatozoizilor^1;6.

Prostata contribuie la formarea a 20% din volumul spermei. Acest lichid lăptos secretat de prostată este uşor acid (pH=6,5) datorită acidului citric. Secreţia prostatică mai este bogată în fosfatază acidă şi enzime proteolitice responsabile de coagularea şi lichefierea spermei^1;6.

Epididimele, ductele deferente, glandele bulbouretrale şi glandele uretrale generează 10-15% din volumul spermei, fără a se cunoaşte semnificaţia biochimică. Epididimul secretă mai multe proteine cu rol în capacitatea de fertilizare a spermei^1;5;6.

Recomandări pentru efectuarea spermogramei

Diagnosticul infertilităţii masculine (incluzând azoospermia, oligozoospermia, astenozoospermia, teratozoospermia), evaluarea eficienţei vasectomiei, diagnosticul hematospermiei (vezi figura 21.5.7), evaluarea eventualelor sechele ale parotiditei epidemice (apărută la adolescenţi sau adulţi) asupra tesutului spermatogen, a efectelor criptorhidiei şi ale varicocelului asupra spermatogenezei^2;5;6.

Pregătire pacient

Vă rugăm să contactați laboratorul Synevo din orașul dumneavoastră pentru a afla condițiile și centrele în care se poate efectua acest test.

Pacientul :

• va avea o perioadă de abstinenţă sexuală de 2-7 zile⁷;
• nu va folosi prezervativ pentru recoltare;
• cu o 1 săptămână înainte de recoltare va opri medicaţia în curs, dacă acest lucru este posibil⁴;
• mai multe detalii pentru recoltare AICI.

Specimen recoltat – sperma.

Pentru o apreciere corectă a fertilităţii se recomandă 3 sau mai multe determinări în decurs de 2-3 luni⁴.

Rezultate concludente se obţin în urma recoltării prin masturbare. Dacă din motive psihologice sau religioase această metodă nu este accesibilă, se acceptă şi proba recoltată prin metoda contactului sexual întrerupt³.

Recipient de recoltare – recipient de unică folosinţă, steril⁴.

Cantitate recoltată – toată cantitatea emisă⁴.

Cauze de respingere a probei – specimen care a fost transportat cu întârziere la laborator, sau la o temperatură diferită de 37°C⁴.

Prelucrare necesară după recoltare

Recomandabil este ca sperma să fie examinată la max. 20 min după emisie, pentru a putea aprecia timpul de lichefiere. Dacă se renunţă la această informaţie examinarea se poate face în maximum 3 ore de la emisie.

Până la lichefiere ori până la examinare, sperma se menţine la 37°C.

După lichefiere, sperma se examinează în camera de numărat Burker Türk pentru aprecierea numărului de spermatozoizi. Pentru aprecierea mobilităţii şi a morfologiei acestora, se va face examinarea între lamă şi lamelă. Dacă mobilitatea spermatozoizilor este mai mică de 50%, se va folosi tehnica eozina-nigrozina pentru aprecierea viabilităţii. O viabilitate normală necesită teste suplimentare care să elucideze substratul mobilităţii reduse (determinarea fructozei, a anticorpilor IgA din spermă şi a anticorpilor antispermatozoizi din ser)⁷.

Stabilitate probă – 3 ore la 37°C. Nu se pastrează sperma la o temperatură diferită de 37°C⁴, în nicio etapă a examinarilor.

Metoda – examinare macroscopică şi microscopică a spermei ^3;4;5;7. Pentru aprecierea viabilităţii se face coloraţia eozina-nigrozina⁴.

Valori de referinta^3;4;5;7.

O clasificare acceptată a mobilităţii este cea pe tipuri de mobilitate:

• tip”a”: mobilitate rapidă, cu bătăi ale cozii în fascicul strâmt, însoţite de mişcări laterale ale capului, permiţând o progresie în linie dreaptă;
• tip”b”: cu mişcari ale cozii, dar fără mişcări ale capului, fără deplasare în linie dreaptă sau cu deplasare rectilinie, dar lentă;
• tip”c”: vibraţii frenetice şi anarhice determinând doar mişcări pe loc;
• tip”d”: spermatozoizi imobili, adesea confundaţi cu cei morţi⁸.

În cazul laboratorului nostru raportarea se face doar pe cele trei tipuri de mobilitate menţionate în tabel (tipul „a” şi tipul „b” fiind mentionaţi la spermatozoizii cu mobilitate normală).

În cazul în care formele aberante de spermatozoizi depăşesc 10% se vor menţiona modificările morfologice ale acestora şi proportia în care acestea apar.

Limite şi interferente

Transportarea spermei de la domiciliu la laborator:

• face puţin probabila aprecierea corectă a timpului de fluidificare sau de lichefiere^4;7.
• poate afecta mobilitatea spermatozoizilor prin expunere la o temperatură diferită de 37°C⁴.

Medicamente care influenţează negativ determinarea: azathioprin, cimetidina, ciclofosfamida, estrogeni, fluoximesterone, ketoconazol, methotrexate, metiltestosteron, nitrofurantoin (efect tranzitoriu), carmustin, procarbazina, sulfasalazina, vincristina⁴.

Fig. 21.5.7 Hematospermie (imagine din colectia proprie a laboratorului)

Bibliografie

1. Exarcu, I.Teodorescu. 1989. Testiculul. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin, 934-954.

2. Exarcu, I.Teodorescu. 1989. Fiziopatologia testiculului. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin, 956-981.

3. Henry, John Bernard. 1998. Seminal fluid. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 516-522.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

6. Wallach Jaques. 2001. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic, 883-885.

7. Kvist U.; Bjorndahl L. 2002. Manual on basic semen analysis, 5-24.

8. Ungureanu M-C, Mogos V., Zbranca E. Explorarea infertilitatii masculine – Spermocitograma, teste asupra capacitatii fecundante a spermatozoizilor – Roumanian Journal of Endocrinology and Metabolism, vol.1, no. 2, 2002.