Informaţii generale
Testosteronul constituie cel mai potent androgen sintetizat fiziologic în organism. La bărbaţi, după pubertate, principala sursă de testosteron o constituie testiculele şi doar o mică parte din acest hormon derivă din conversia periferică a androstendionului. La femeile adulte s-a estimat că mai mult de 50% din testosteronul seric rezultă din conversia periferică a androstendionului sintetizat în corticosuprarenale şi ovare, restul fiind secretat direct de către aceste glande.
În mod normal, aproximativ 60% din testosteronul circulant este legat cu o afinitate înaltă de globulina de legare a hormonilor sexuali (SHBG=sex hormone binding globulin). Restul cantităţii, cu excepţia unui procent de 1-2% (fracţiunea liberă), este slab legată de albumină (la nivel tisular, testosteronul disociază de albumină şi difuzează rapid în ţesuturi). Procentul de testosteron legat de SHBG este mai scăzut la bărbaţi. Atât fracţiunea liberă cât şi cea legată de albumină sunt disponibile la nivel tisular (suma lor constituie testosteronul biodisponibil), în timp ce SHBG inhibă efectiv acţiunea testosteronului.
Recomandări pentru determinarea testosteronului liber
La bărbaţi: evaluarea funcţiei testiculare în condiţiile clinice asociate cu alterări ale proteinelor transportoare (obezitate, ciroză, afecţiuni tiroidiene).
La femei: hirsutism sau virilizare3.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator1.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la -20°C2.
Volum probă – minim 0.5 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat2.
Stabilitate probă – 7 zile la 2°C-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi2.
Metodă – ELISA2.
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex2:
Femei 19-55 ani: < 2.85 pg/mL
>55 ani: <1.56 pg/mL
Factori de conversie: pg/mL x 3.47 = pmol/L; pmol/L x 0.288 = pg/mL
Limita de detecţie – 0.04 pg/mL1
Limite şi interferenţe
Bibliografie
