Informaţii generale
Tiroglobulina (TG) este o glicoproteină dimerică, servind ca matrice pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Reprezintă componenta proteică cea mai importantă a tiroidei, fiind sintetizată în cantităţi mari de către tirocite şi stocată în lumenul folicular1.
Fiecare macromoleculă de tiroglobulină conţine 25 de molecule de tirozină, principalul substrat al sintezei hormonilor tiroidieni. Biosinteza hormonilor tiroidieni se realizează în patru etape:
1) captarea şi concentrarea iodurilor în tiroidă;
2) oxidarea iodurilor cu formare de iod elementar;
3) încorporarea iodului molecular în tiroglobulină cu formare rapidă de 3-monoiodotirozină (MIT) şi 3,5-diiodotirozină (DIT); prin condensarea unui radical MIT şi un radical DIT se formeaza T3, iar prin condensarea a doi radicali DIT se formează T4;
4) proteoliza tiroglobulinei – etapa finală, stimulată de TSH, cu eliberarea în circulaţie a hormonilor T3 si T41;2.
În cursul sintezei tiroglobulinei în tirocite şi transportului în foliculii tiroidieni se eliberează în circulaţie cantităţi mici de proteină. Astfel în serul indivizilor sănătoşi sunt detectate concentraţii scăzute de tiroglobulină, indicând prezenţa ţesutului tiroidian. Pe de altă parte, leziuni ale peretelui folicular se însoţesc de eliberarea în torentul circulator a unei cantităţi mai mari de tiroglobulină; de aceea proteina reprezintă un marker al integrităţii morfologice a glandei tiroide3.
Tiroglobulina prezintă valori crescute în trei tipuri de afecţiuni tiroidiene: guşă cu hiperfuncţie tiroidiană, inflamaţia sau leziunea traumatică a tiroidei şi cancerul tiroidian diferenţiat.
Absenţa tiroglobulinei din serul nou-născuţilor indică atireoza congenitală4.
Recomandări pentru determinarea tiroglobulinei
• monitorizarea pacienţilor cu cancer tiroidian diferenţiat după tiroidectomie totală şi tratament cu iod radioactiv.
La pacienţii cu cancer tiroidian, fără ţesut tiroidan restant postoperator sau postiradiere, nivelurile de tiroglobulină trebuie să fie nedetectabile. Astfel tiroglobulina este un marker tumoral util în evaluarea prezenţei carcinomului papilar-folicular tiroidian rezidual după rezecţia chirurgicală şi/sau iradiere4.
Dacă în timpul perioadei de monitorizare şi terapiei supresive cu tiroxină se obţin valori ale tiroglobulinei >3 μg/L, acestea reprezintă un indicator al recurenţei tumorale şi se recomandă efectuarea scintigrafiei corporale totale cu iod131 .
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator3
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare; se lucrează serul proaspăt în aceeaşi zi; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C1.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei
Stabilitate probă – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 zile la 2-8°C; 1 lună la -20°C sau la -70°C3. Evitaţi decongelarea/recongelarea3.
Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemilumiscenţă (ECLIA)3.
Valori de referinţă – 3.5-77 ng/mL (μg/L);
la pacienţi atiroidieni: < 0.04 ng/mL3.
Limita de detecţie – 0.04 ng/mL3.
Limite şi interferenţe
Tiroglobulina nu este recomandată în screening-ul cancerului tiroidian. De asemenea nu este utilă în diagnosticul cancerului tiroidian diferenţiat, ci doar în monitorizarea acestuia.
La pacienţii cu tumori tiroidiene mici se întalnesc de obicei valori normale ale markerului4.
• Interferenţe analitice
Prezenţa anticorpilor anti-tiroglobulină poate interfera cu determinările de tiroglobulină.
Pentru metoda ECLIA, pot produce interferenţe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
Pentru metoda imunoenzimatică cu detecţie prin chemiluminiscenţă, anticorpii heterofili prezenţi în serul pacienţilor pot interacţiona cu imunoglobulinele incluse în componentele kit-ului şi duce la rezultate neconcludente3.
Bibliografie
