Informaţii generale
Setul iniţial de teste efectuate pentru investigarea unei anomalii hemostatice include PT, aPTT şi numărul de trombocite, pentru evaluarea largă a componentelor majore ale sistemului hemostatic. PT şi aPTT pot fi prelungite în multe situaţii şi efectuarea unei baterii de teste de coagulare este adesea necesară pentru determinarea cauzei anomaliei hemostatice, unul dintre aceste teste fiind TT5.
In vivo: trombina se leagă la nivelul domeniului central al fibrinogenului şi eliberează proteolitic fibrinopeptidele A şi B, rezultând monomerii de fibrină; urmează polimerizarea acestora, cu formarea cheagului de fibrină, a cărui rezistenţă la degradarea de către plasmină este influenţată în principal de legăturile încrucişate mediate de FXIIIa împreună cu calciu.
In vitro: TT reprezintă timpul necesar coagulării unei plasme citratate, săracă în trombocite, după adăugarea trombinei şi a ionilor de Ca2.
Cascada enzimatică procoagulantă (respectiv calea “intrinsecă”, “extrinsecă” şi “comună” a coagulării) este surpasată prin adăugarea de trombină exogenă. Astfel TT reflectă în principal funcţiile şi interacţiunea dintre trombina exogenă şi fibrinogenul endogen5.
Recomandări pentru efectuarea testului
– investigarea cauzei unui PT sau aPTT prelungit;
– diagnosticarea CID;
– disfibrinogenemii, hipo-/afibrinogenemii;
– monitorizarea tratamentului cu activatori ai plasminogenului (streptokinaza şi urokinaza)1;5.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)3.
Specimen recoltat – sânge venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sange=1/9 capac bleu/verde).
Presiunea realizată de garou trebuie să fie între valoarea presiunii sistolice şi cea a presiunii diastolice şi nu trebuie să depăşească 1 minut. Dacă puncţia venoasă a eşuat, o nouă tentativă pe aceeaşi venă nu se poate face decât după 10 minute3.
Cantitate recoltată – cât permite vacuumul; pentru a preveni coagularea parţială a probei se va asigura amestecul corect al sângelui cu anticoagulantul, prin mişcări de inversiune a tubului3.
Cauze de respingere a probei – vacutainer care nu este plin; proba intens hemolizată sau coagulată3.
Prelucrare necesară după recoltare – proba va fi centrifugată 15 minute la 2500g3.
Stabilitate probă – proba este stabilă 4 ore la temperatura camerei (stabilitatea se reduce la 2 ore în cazul pacienţilor aflaţi sub heparinoterapie); plasma separată este stabilă 3 săptămâni la -20ºC; >1 an la –70ºC3.
Metoda – coagulometrică3.
Exprimarea rezultatelor – în secunde; domeniul măsurabil: 13-240s3.
Valori de referinţă – ≤21s3.
Valori critice: >60s2.
Interpretarea rezultatelor
Prelungirea TT: hipo-/dis-/afibrinogenemii, terapie cu heparină, argatroban, hirudină, CID, mielom multiplu (prin prezenţa paraproteinei), prezentă în plasmă a anticorpilor anti-trombină (ca de ex. în amiloidoza), prezenţa produşilor de degradare ai fibrinogenului/fibrinei (PDF), uremie, afecţiuni hepatice severe, boli maligne, tratamentul cu activatori ai plasminogenului (streptokinaza, urokinaza, activatorul tisular al plasminogenului)3,4.
TT va fi prelungit cand nivelul de fibrinogen funcţional va fi <100 mg/dL.4
Un TT prelungit nemăsurabil este în general rezultatul prezenţei heparinei sau, mai rar, al prezenţei anticorpilor antitrombină sau al afibrinogenemiei.5
Limite şi interferenţe
– TT singur are valoare diagnostică mică şi trebuie interpretat in contextul altor teste de coagulare, respectiv PT, aPTT, fibrinogen, precum şi timpul de reptilază (permite excluderea prezenţei heparinei sau inhibitorilor trombinei), determinarea PDF sau D-dimerilor.5
La pacienţii heparinizaţi, centrifugarea şi separarea plasmei trebuie făcute cât mai repede pentru a evita pe cât posibil inactivarea heparinei de către trombocite3.
– In prezenţa unei concentraţii scăzute de fibrinogen sau a PDF, TT poate fi fals crescut, mimând o concentraţie mare de heparină. In mod contrar, concentraţiile mari de fibrinogen pot determina scurtarea TT1.
• Medicamente
Creşteri: anistreplaza, asparaginaza, streptokinaza, urokinaza.
Scăderi: dextran2.
Bibliografie
