Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

Informaţii generale

Sedimentarea hematiilor apare atunci când eritrocitele agregă sub forma unei coloane. In mod normal hematiile dintr-o probă de sânge sedimentează lent datorită încărcăturii de suprafaţă negative a acestora, care face ca celulele adiacente să se respingă când distanţa intercelulară scade sub un nivel minim. In anumite afecţiuni care determină creşterea proteinelor de fază acută (α-globuline, fibrinogen) sau imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataşează pe suprafaţa hematiilor şi reduc potenţialul de suprafaţă determinând agregarea hematiilor şi creşterea sedimentării acestora^1;2.

VSH-ul reprezintă rata la care sedimentează hematiile dintr-o probă de sânge anticoagulat într-o oră. Cu cât hematiile sedimentează mai repede, cu atât VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de răspuns de fază acută. O creştere a VSH-ului apare la cel puţin 24 ore după iniţierea răspunsului inflamator, iar după încheierea răspunsului de fază acută scade cu un timp de înjumătăţire de 96-144 ore.

In comparaţie cu CRP şi amiloidul A seric, VSH-ul este crescut şi în situaţiile în care se produce creşterea concentraţiei imunoglobulinelor, complexelor imune şi altor proteine².

Indicaţii

• Test screening în suspiciunea de reacţii inflamatorii, infecţii, boli autoimune, discrazii plasmocitare.
• Monitorizarea evoluţiei şi tratamentului în anumite boli: arterită temporală, polimialgie reumatică, artrită reumatoidă, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoză, endocardită bacteriană.
• Diagnosticul arteritei temporale, polimialgiei reumatice³.

VSH-ul nu este un test diagnostic pentru o anumită boală şi nu trebuie utilizat pentru screening-ul pacienţilor asimptomatici¹.

Pregătire pacient – à jeun/postprandial; o masă lipidică poate determina alterări plasmatice^1;4.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de sodiu 3.8% tamponat sau vacutainer cu EDTA K3 (pentru metoda microfotometrică capilară)⁴.

Cantitate recoltată – cât permite vacuumul⁴.

Cauze de respingere a probei – cantitate insuficientă, specimen coagulat, specimen hemolizat⁵.

Stabilitate probă

• 2 ore la temperatura camerei (18-26°C); testul ar trebui efectuat la cel mult 2 ore după recoltare. Dacă este ratată citirea la 1 oră, sângele nu poate fi remixat şi refolosit pentru VSH. Testul trebuie efectuat la temperatura camerei⁴.
• 12 ore la 2-8°C; dacă sângele a fost refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei înaintea efectuării testului⁴.
• 24 ore la 4 – 8 ° C – pentru probele recoltate pe K3 EDTA; sângele refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei înaintea efectuării testului⁴.

Metode

• metoda manuală Westergren: se aşează tubul în poziţie verticală într-un suport gradat milimetric şi se citeşte nivelul de sedimentare a hematiilor în mm după 1 ora; în unele teste este citit rezultatul şi după un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizează informaţii suplimentare^2;4.
• metoda automată de citire VSH (cu ajutorul unui sistem de raze infraroşii)⁴.
• metoda microfotometrică capilară: măsoară capacitatea de agregare a eritrocitelor (prima etapă a sedimentării) în prezenţa aglomerinelor, la 37°C⁴.

Valori de referinţă⁶

Bărbaţi:                                                                  Femei:

<50 ani:    <15 mm/h                                          <50 ani:     <20 mm/h

50-85 ani: <20 mm/h                                         50-85 ani: < 30 mm/h

>85 ani:    <30 mm/h                                          >85 ani:     <42 mm/h

Copii (0-18 ani): <10 mm/h

Sarcina (săptămânile 1-20): 18-48 mm/h           Sarcina (săptămânile 21-40): 30-70 mm/h

Semnificaţie clinică 

1. VSH crescut

• Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul şi monitorizarea arteritei temporale, artritei reumatoide şi polimialgiei reumatice.
• Infecţii, pneumonii, sifilis, tuberculoză, endocardită bacteriană subacută.
• Boli inflamatorii: boala inflamatorie pelvină acută, guta, artrita, nefrita, nefroza.
• Boli neoplazice.
• Creşterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström.
• Intoxicaţii acute cu metale grele.
• Distrucţii tisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile crescute se pot menţine până la 1 lună).
• Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.
• Anemia acută sau din bolile cronice.

! Un VSH moderat crescut trebuie întotdeauna investigat^1;3.

2. VSH normal:

• Policitemie vera.
• Anemie feriprivă.
• Infecţii virale necomplicate, mononucleoza infecţioasă.
• Insuficienţa cardiacă congestivă, boala renală activă cu insuficienţă cardiacă.
• Alergie acută.
• Ulcer peptic.

! Un VSH normal nu exclude o boală organică non-inflamatorie, disfuncţie de organ/neoplazie^1;2.

Valori critice – creşteri extreme ale VSH apar în limfoame, carcinoame maligne de colon/sân, mielom multiplu şi artrita reumatoidă¹.

VSH >100 mm/h apare în: metastaze, boli renale (în special cele cu azotemie), infecţii severe (osteomielită, endocardită bacteriană subacută), polimialgie reumatică².

Limite şi interferenţe

1. Variaţii fiziologice:

• Menstruaţia: VSH-ul creşte în timpul ciclului menstrual, atingând nivelul maxim în faza premenstruală şi scăzând în timpul menstruaţiei¹.
• Sarcina: VSH-ul creşte continuu începând cu a 4-a săptămână de sarcină până în a 3-a săptămână postpartum³ şi atinge un nivel maxim de până la 45 mm/h în prima săptămână postpartum¹.
• Nou-născuţi: VSH-ul este scăzut datorită hematocritului crescut şi nivelului scăzut de fibrinogen¹.
• Femei vârstnice (70-89 ani) aparent sănătoase pot avea un VSH foarte mare (până la 60 mm/h)¹.

2. Factori care determină VSH crescut:

• Sânge refrigerat¹.
• Anemia: datorită numărului scăzut de eritrocite; în anemia feriprivă creşterea VSH nu corespunde numărului de eritrocite deoarece microcitoza concomitentă încetineşte sedimentarea hematiilor.
• Macrocitoza.
• Medicamente: contraceptive orale, dextrani  (datorită absorbţiei pe suprafaţa eritrocitelor), anticonvulsivante, aspirina, carbamazepina, cefalotin, ciclosporina A, dexametazona, etretinat, fluvastatin, hidralazina, indometacin, isotretinoin, lomefloxacin, metisergid, misoprostol, ofloxacin, procainamida, propafenona, quinina, sulfametoxazol, zolpidem^1;2.

3. Factori care scad VSH-ul:

• Temperaturi >20-24°C².
•  Hiperglicemia¹.
•  Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii)².
•  Hipofibrinogenemia.
•  Policitemia.
•  Hiperleucocitoza¹.
•  Prezenţa de eritrocite anormale: microcite, drepanocite, echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite (prin scăderea suprafeţei necesare pentru agregarea hematiilor)⁴.
•  Casexia³.
  Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida, glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim¹.

Bibliografie

1. Fischbach F, Dunning III M. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests, Philadelphia, 8 Ed, 2009, 110-111, 1237.
2. Thomas L. Tests for the Diagnosis of Inflammation. In Clinical Laboratory Diagnostics, First Edition, Frankfurt/Main, 1998, 698-699.
3. Wallach J. Interpretarea testelor de diagnostic, Ed VII, Trad Ionescu R, Dragomir M, Ed Ştiinţelor Medicale, Buc, 115-117.
4. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2015. Ref Type: Catalog
5. DeMott W, Tilzer L. Hematology. In Laboratory Test Handbook, 3^rd Edition, Hudson (Cleveland), 1994, 599-600.
6. Chernecky CC, Berger JB. Laboratory Tests and Diagnostic Procedures. Sixth Edition, 2013. Elsevier Saunders.